care va avea loc de Dragobete, joi 24 februarie, ora 19.00, la Sala Palatului.
Cele mai frumoase mesaje vor fi premiate chiar în timpul spectacolului.
Înscrie-te în “Zona Liberă de Indiferență“!
Împreună cu jumătatea ta, puteți planta copacul vostru în ”Pădurea Îndrăgostiților”.
Doresti ca impreuna cu prietena ta (prietenul tau) sa aveti copacul vostru in Padurea Indragostitilor.
Acest copac va fii plantat de voi in Saptamana Mare pe 22 aprilie de Ziua Pamantului si la baza lui se va afla o placheta de marmura inscriptionata cu numele vostru. Pentru ca voi sa va numarati printre membrii fondatori ai Padurii Indragostitilor, este necesar sa ne trimiteti mesajul vostru pentru sanatatea pamantului.
Cu cat mesajul vostru ecologist va fi mai convingator, cu atat sansele voastre de a fi fondatorii unei traditii in ecologia romaneasca vor fi mai mari.
Pentru ca mesajul tau ecologist sa ajunga la noi, posteaza un comentariu la acest articol.
Mesajul trebuie sa fie semnat si sa contina datele tale de contact (e-mail, telefon).
Succes!
- Andrei Păunescu + Trupa Totuși
- Silvia Ștefănescu
- Raul Cârstea și Constantin Neculae
- Trupa UAU!
- Radu Pietreanu și “Vacanța Muzicală”
- Andrei Păunescu + Trupa Totuși
- Emeric Imre
- Radu Pietreanu și “Vacanța Muzicală”
- Direcția 5, Felicia Filip
- Andrei Păunescu + Trupa Totuși
- Victor Socaciu
- K1, Ro-mania
- Florin Chilian, Emeric Imre
- Radu Pietreanu și “Vacanța Muzicală”
- Valentin Moldovan, Silvia Ștefănescu
- Hector Lopez
- Raul Cârstea și Constantin Neculae
- Colegiul PIM, Trupa UAU!
- Alina Dragomir, Maria Crăciun
N-au trecut decât câteva luni de când Emil Boc şi al cincilea sau al şaselea său guvern a redus cu 15% indemnizaţia pentru creşterea copilului. Doar câteva luni sunt de când, pentru aceeaşi indemnizaţie, Emil Boc şi ai lui au pus un plafon de 4000 lei. Deşi ne-a fost greu, am acceptat, după negocieri cu fostul ministru al Muncii, Marian Sârbu, aceaste reduceri, ţinând cont de criza economică prin care trece ţara. Ieri însă, tot Boc a anunţat, în Parlament, că vrea să mai taie încă din indemnizaţie şi, cel mai probabil, să ducă plafonul şi mai jos. Citez din Boc: „Trebuie regândită indemnizaţia de creştere a copilului şi reducerea generozităţii unor indemnizaţii în ideea alinierii lor la standardele internaţionale, adică trebuie şi România să plătească ceea ce îşi permite şi Europa să plătească.” Ca să respecte standardele, Boc vrea să le oblige pe acele femei din România care au nesimţirea să câştige mai mult decât salariul minim pe economie fie să renunţe la a mai face copii, fie pur şi simplu să plece în altă ţară din Europa. Dacă renunţă, problema se rezolvă de la sine; dacă pleacă în altă ţară din Europa, atunci îndeplinesc, nu-i aşa, dintr-o dată standardele europene, fără contribuţia lui Boc. Din fericire pentru aceste femei, care acum, din cauza exigenţelor lor profesionale şi a muncii lor, încurcă socotelile ministerului de finanţe, standardele respective s-ar aplica nu doar asupra indemnizaţiei pentru creşterea copilului, ci şi asupra veniturilor şi, în general, a nivelului lor de trai, care ar fi incomparabil mai ridicat decât în România. Asta ar rezolva cu totul problema, iar Guvernul român nu ar mai trebui să plătească nicio indemnizaţie!
În România, guvernanţii consideră că bătrânii sunt prea mulţi şi prea costisitori. Ei nu mai trebuie ajutaţi decât să moară. La rândul lor, cei activi –profesori, medici, poliţişti, personal militar- parazitează, de fapt, aparatul de stat, încasând venituri nejustificat de mari. Trebuie să li se taie din venituri şi chiar să fie daţi afară, să înveţe să se descurce şi singuri. Tinerii trebuie să aştepte vârsta maturităţii până când vor câştiga ceva mai mult decât salariul de încadrare, asta în cazul în care îşi găsesc un serviciu. Dacă mai adăugăm că nou-născuţii mor arşi de vii în maternităţi, atunci avem descrierea unei ţări condamnate la umilinţă. „N-aveţi decât să plecaţi din ţară!” le-a spus, de curând, preşedintele Traian Băsescu celor născuţi în România. „N-aveţi decât să vă naşteţi în altă ţară!” a continuat acum supusul său în toate, Emil Boc, adresându-se probabil românilor care nu s-au năcut încă.
Domnule Prim-Ministru, toate astea peste cadavrul meu! Nu fac parte dintre cei care i-au minţit şi i-au furat pe cetăţenii acestei ţări în ultimii 20 de ani. Mă număr printre oamenii politici care doresc o Românie normală şi sunt dispusă să lupt pentru asta cu orice preţ. Preşedintele României spunea, acum câteva zile, că vremurile de criză pot fi depăşite numai cu oameni curajoşi. Prin urmare, vă spun, domnule Prim-Ministru, că sunt un om curajos. Nu vă dau voie să vă bateţi joc de copiii nenăscuţi ai acestei ţări, care sunt viitorul nostru, şi vă promit că peste această „nesimţită” indemnizaţie de creştere a copilului veţi putea trece doar dacă treceţi şi peste cadavrul meu!
Din 24 iunie, când am protestat (vedeţi aici şi aici) faţă de aprecierea -conţinută în Strategia Naţională de Apărare a Ţării- că presa reprezintă o vulnerabilitate a securităţii României, nu s-a întâmplat nimic. În tot acest timp, fără îndoială, cei care au ca sarcină să pună strategia în act, să o aplice punct cu punct, s-o implementeze, au luat deja primele măsuri pentru remedierea „vulnerabilităţii”. Până când nu e prea târziu –căci băieţii din sistem se mişcă repede dacă vor- am luat decizia de a iniţia, împreună cu alte şase personalităţi publice, un protest public şi de a cere înlăturarea din Strategie a oricărei referiri la presă. Toţi cei care înţeleg necesitatea demersului nostru, pot să ni se alăture. Vă prezint mai jos textul protestului.
OPRIŢI CENZURA!
Pe 23 iunie 2010, preşedintele României Traian Băsescu şi, totodată, şeful Consiliului Suprem pentru Apărarea Ţării, a decis ca mass-media să fie introdusă în Strategia Naţională de Apărare, la capitolul privind vulnerabilităţile de securitate. Astfel că, pentru domnia sa, presa liberă reprezintă un fenomen “cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora; presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului ”.
Includerea unei astfel de aserţiuni în documentele oficiale ale CSAT reprezintă o încercare de răsturnare a sistemului democratic din România, fapt fără precedent în istoria recentă a ţării noastre.
Modul în care preşedintele Traian Băsescu se raportează la ultimul pilon al democraţiei, ne-a determinat pe noi -Carmen Moldovan, Sorin Roşca Stănescu, Victor Ciutacu, Corina Dragotescu, Valentin Nicolau, Florin Chilian, Cristian Godinac şi Lavinia Şandru- să declanşam la nivelul societăţii româneşti o amplă campanie pentru apărarea şi respectarea acelor norme şi principii pe care se fundamentează orice societate care se pretinde a fi democratică.
Apărarea drepturilor şi libertăţii presei reprezintă doar începutul.
Obiectivul acestei campanii constă în eliminarea din Strategia Naţională de Apărare a prevederilor care fac referire la mass-media.
Pentru susţinerea demersului nostru, facem un apel către toţi aceia care consideră libertatea de exprimare şi accesul liber la informaţie drepturi câştigate în decembrie 1989.
Ne adresăm reprezentanţilor mediului academic, ne adresăm societăţii civile, ne adresăm oamenilor de afaceri, ne adresăm oamenilor de cultură, artiştilor, ne adresăm Bisericii şi Amatei, ne adresăm tuturor jurnaliştilor şi analiştilor, indiferent de specialitatea lor, pentru a adera la acest proiect care înseamnă, în esenţă, apărarea democraţiei.
Ne vom adresa, de asemenea, organismelor de media internaţionale pentru a trage un semnal de alarmă în legătură cu felul în care se înţelege respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului în România.
Toţi cei care sunt interesaţi de necesitatea unui astfel de demers, găsesc informaţii atât pe blogurile celor menţionaţi mai sus, cât şi pe www.libertateapresei.ro.
În timp ce românii se descurcă din ce în ce mai greu cu criza, clientela PD-L s-a stabilizat şi şi-a luat avânt. Decizia de a reduce personalul în administraţie fusese luată, împreună cu FMI, încă din 2009, dar ea nu a fost aplicată până când ultimul acolit al băieţilor din Modrogan a intrat în administraţie. Imediat după aceea, a început „reforma statului”, iar profesioniştii din primării, din ministere, din agenţii au fost daţi afară pe criterii politice. Următorul pas: blocarea posturilor, pentru ca toată lumea să fie liniştită. Astfel, clientela PD-L se bucură astăzi de locuri călduţe la stat, de influenţă politică şi administrativă, de mai toate fondurile pentru achiziţii şi investiţii publice şi, un fapt fără precedent în România, de fondurile europene nerambursabile.
Premierul Emil Boc a declarat că nu este mulţumit de ritmul absorbţiei acestor fonduri. S-a referit probabil la clientela incompetentă a PD-L, care nu reuşeşte să câştige corect finanţări. Altfel nu se explică de ce un număr deja periculos de mare de proiecte europene, depuse de diverşi autori pe lângă ministere şi agenţii specializate, aşteaptă de luni şi luni aprobarea pentru începerea implementării. Sute de milioane de euro rămân astfel indisponibile pentru a fi cheltuite în beneficiul românilor. Am informaţii că banii sunt deja accesaţi, au ajuns în ţară şi nu pot fi ridicaţi din cauză că această caracatiţă portocalie nu vrea să-şi pună o ultimă semnătură. Majoritatea proiectelor sunt blocate, se-nţelege, fără nici o legătură cu valoarea lor individuală, această decizie fiind luată la nivelul cel mai înalt. Practic, nu sunt aprobate decât acele proiecte depuse de membrii cooperativei PD-L. Pentru ceilalţi -din informaţiile pe care le am- şpaga cerută ajunge şi la 10% din suma accesată, în funcţie de mărimea proiectului, asta în cazul în care există, din partea reprezentanţilor PD-L din administraţie, o oarecare „deschidere”. Cei mai mulţi autori de proiecte nu pot însă nici măcar să dea şpagă -şi nici nu vor, elaborarea unui proiect şi implementarea lui fiind o muncă dificilă, autonomă, iar banii fiind accesaţi cinstit. Ca să dau un exemplu, aprobarea fondurilor Ministerului Dezvoltării pentru proiectele din Ardeal se află la pixul lui Boc şi nimeni nu îndrăzneşte să spună nimic.
Tot Boc a afirmat că „fondurile europene reprezintă calea cea mai sigură de ieşire din criza economică”. Repet, probabil că s-a referit la cooperativa PD-L, disperată că nu mai are de unde să fure. Căci, prin acţiunea de blocare politică a proiectelor cu finanţare europeană, Boc şi PD-L nu fac decât să adâncească problemele crizei. O asemenea acţiune este complet iresponsabilă, este anti-naţională şi, bineînţeles, este anti-europeană. Oficialii europeni cu care am stat de vorbă s-au arătat îngrijoraţi de blocajul instituit de actuala putere faţă de aceste proiecte.
Vă invit pe toţi aceia ale căror proiecte se află în aşteptare prelungită la ministere sau la agenţii să-mi scrieţi pentru a putea realiza o informare şi o evaluare cât mai corectă, mai completă şi mai reală a situaţiei. Scrieţi-mi ce proiecte aveţi şi numele instituţiilor sau persoanelor de care v-aţi lovit! Aştept, până pe 22 august, mesajele voastre la adresa: laviniasandru@yahoo.com. Vom transmite toate informaţiile către instituţiile europene, în special Comsiei Europene, care aşteaptă să le spunem cu ce probleme ne confruntămîn accesarea fondurilor comunitare. Nu în ultimul rând, îi vom cere socoteală prim-ministrului Emil Boc pentru tot timpul şi banii risipiţi.
Asociaţia M.A.M.E., condusă de Maria Culescu, a iniţiat o campanie de strângere de fonduri pentru achiziţionarea unui ecograf de către secţia de pediatrie a Spitalului Fundeni din Bucureşti. Suma necesară este de 45.000 euro, dar, aşa cum spune Maria Culescu în interviul de mai jos, „un efort cât de mic poate face uneori diferenţa între viaţă şi moarte”. Sună la 858 şi faci o donaţie de 2 euro pentru ca cei 5000 de copii, internaţi anual la Fundeni, să aibă o şansă în plus la viaţă. De asemenea, poţi depune orice sumă în contul Asociaţiei M.A.M.E- RO03BTRL04401205N75044XX, deschis la Banca Transilvania, Sucursala Iancului.
Cum aţi decis să vă implicaţi în proiecte de sprijinire a copiilor bolnavi?
Împreună cu soţul avem o societate de prestări servicii în domeniul informatic şi, având în vedere că principala activitate a companiei este de a dezvolta site-uri, am creat în 2007 un loc virtual numit www.babycafe.ro, care a devenit ulterior proiectul meu „de suflet”. În cadrul forumului acestui site, exista o secţiune denumită „umanitare” unde, împreună cu mămicile care constant accesează site-ul, ne-am implicat şi am ajutat diverse cazuri, oridecâteori oamenii ne-au cerut ajutorul. În februarie 2008 am fost diagnosticată ca fiind bolnavă de cancer. Am suportat în România tratamentul specific bolii, însă din cauză că îmi era tot mai rău şi situaţia nu se schimba în bine, am plecat ajutată de prieteni, familie şi cunoştinţe la tratament în străinătate. Acolo am văzut cu ochii mei diferenţa între posibilităţile oferite de sistemul medical românesc şi cel din străinătate. Din păcate, în România avem profesionişti desăvârşiţi în domeniul medical, dar, de multe ori, sunt “legaţi” de mâini din cauza lipsei de utilităţi şi aparatură medicală modernă. Am conştientizat, în momentul acela, că eforturile noastre, ale celor care ajutam pacienţii bolnavi să plece la tratamente pe alte meleaguri, vor fi în van, dacă nu încercăm în timp să tratăm cauza problemei şi nu doar efectele. M-am gândit că ar fi bine ca grupul nostru să devină activ în plan social, dar la modul oficial. Astfel, am înfiinţat Asociaţia M.A.M.E. deoarece eram convinsă că, fiind doar un grup de persone fizice, nu vom avea nici o şansă. Am fost profund motivată de dorinţa de a-i ajuta şi pe alţi oameni să beneficieze de aparatura modernă, deoarece eu am făcut 25 de şedinţe de radioterapie în anul 2008 la acceleratorul linear din Fundeni, aparat care două zile funcţiona şi una nu. Am fost arsă la propriu, drept urmare am simţit pe pielea mea efectele secundare ale radioterapiei făcută cu un astfel de aparat depaşit moral.
Cum se prezintă situaţia copiilor bolnavi din România raportat la ţările din Uniunea Europeană?
Situaţia este sumbră. Există statistici făcute de reprezentanţii Uniunii Europene care au arătat că România se află, de exemplu, pe primul loc la diverse “categorii” de boli grave întâlnite la copii şi nu numai. Pot să vă spun că, în luna martie a.c., am participat la Conferinţa Naţională a Pacienţilor. Acolo am ascultat o prezentare a situaţiei, expusă de d-na dr. Monica Dragomir (Şef al Secţiei de Oncopediatrie a Institutului Oncologic „Prof. Dr. Al. Trestioreanu” Bucureşti), care spunea că, în România, nu există un registru naţional pentru cancer, unde să fie stocate informaţii din întreaga ţară pe baza cărora să se poată stabili o politică sanitara în domeniu. Numărul cazurilor noi de îmbolnăviri la copii, creşte alarmant, în condiţiile în care în România lipsesc centre de tratament specializate în oncopediatrie. De multe ori, în secţiile existente, puţine la număr, lipsesc câteva utilităţi importante, cum ar fi: ecograful, computerul tomograf, RMN-ul, laboratorul de imunohistochimie pentru toate tipurile de tumori şi multe altele. Nu mai vorbim de lipsa de resursă umană: asistenţi şi medici. Şi mai rău de atât este faptul că, în urmă cu caţiva ani, printr-un ordin dat de ministrul aflat la putere s-au desfiinţat nouă (9) specialităţi medicale importante, printre care şi specialitatea de oncologie pediatrică. Consecinţele acestui ordin sunt destul de clare: vom avea în viitor tot mai puţini specialişti în domeniu şi tot mai mulţi copii trataţi la medicină internă, la fel ca un adult.
Care sunt proiectele importante realizate de Asociaţia M.A.M.E şi ce proiecte aveţi în derulare?
La capitolul „proiecte realizate” aş putea să mă refer la campaniile umanitare demarate până acum, prin intermediul cărora ne-am oferit ajutorul celor aproximativ treizeci şi ceva de copii si tineri, care au plecat la tratament în străinătate şi datorită eforturilor depuse de M.A.M.E., pe lângă aportul adus de alte instituţii, societăţi şi oameni cu suflet care s-au implicat. La momentul actual, avem în derulare un proiect, pe care l-am denumit „Atinge o Stea”, făcând analogia între un copil sănătos şi unul bolnav. Ne-am gândit că un copil sănătos îşi poate construi o mulţime de vise, însă unul bolnav are un singur vis, cel mai important şi de preţuit cu adevarat, sănătatea. Din păcate, pentru mulţi dintre copiii care ajung în secţia de Pediatrie a Spitalului Fundeni acest vis devine aproape de neatins… aşa cum noi, adulţii de astăzi, ne doream în copilărie să atingem o stea. Prin realizarea acestui proiect vrem sa îi ajutăm pe cei 5.000 de copii internaţi anual în secţia de Pediatrie a Institutului Clinic Fundeni, să beneficieze de condiţii mai bune de diagnosticare. În acest sens, desfăşurăm o campanie, cu acordul spitalului Fundeni, de strângere de fonduri care să ne ajute să achiziţionăm un ecograf necesar pentru secţia de pediatrie. Acest ecograf este indispensabil medicilor care consultă micii pacienţi suferind de boli grave, precum cancer, leucemii, hepatite, talasemie. Curele de citostatice duc la apariţia în organism a unor afecţiuni care, nedescoperite la timp, pot fi fatale. Acest aparat va reprezenta o şansă în plus acordată acestor copii şi o mână de ajutor oferită medicilor care sunt dedicaţi acestor copilaşi. Asociaţia M.A.M.E. a reuşit să strângă până astăzi, 6 iulie 2010, 11.000 de euro din suma necesară achiziţionării ecografului, de aproximativ 45.000 euro. Avem nevoie de sprijinul tuturor celor ce înţeleg că viaţa unor copii grav bolnavi depinde şi de noi, de toţi ceilalţi din jur, nu numai de a doctorilor şi a Bunului Dumnezeu. Un efort cât de mic poate face uneori diferenţa între viaţă şi moarte. Companiile de telefonie mobilă (Vodafone, Orange şi Cosmote) s-au alăturat şi au alocat un număr de sms: 858, prin care se pot face donaţii de 2 euro la fiecare sms trimis. De asemenea, se pot face donaţii direct în contul Asociaţiei M.A.M.E- RO03BTRL04401205N75044XX, deschis la Banca Transilvania, Sucursala Iancului.
Cine sunt oamenii care vă sprijină şi vă ajută pentru a finanţa proiectele?
Unul dintre principalii susţinători ai proiectului „Atinge o stea” eşti chiar tu, Lavinia, şi îţi mulţumim din suflet pentru tot ajutorul oferit. De-a lungul timpului, am fost ajutaţi de mulţi oameni şi instituţii în promovarea proiectului, la organizarea unor evenimente etc. Mi-ar lua mult timp să îi enumăr acum. Din păcate, la capitolul financiar susţinerea nu a fost extrem de fructuoasă, probabil având în vedere conjuctura actuală economică, care a coincis cu perioada de derulare a proiectului. Ajutorul imens pe care l-am primit în acest proiect a fost alocarea unui numar scurt de sms, pe care ni l-au oferit companiile de telefonie mobilă şi cu ajutorul căruia sperăm să strângem banii necesari.
Cum se poate lua legătura cu asociaţia pe care o conduceţi?
Îi rugăm pe toţi cei care doresc să ne ajute sau pur şi simplu vor să afle mai multe informaţii legate despre proiect şi Asociaţie, să ne contacteze telefonic la: 021.688.60.39 sau 0724.064.304 sau să trimită mail la: office@asociatiamame.com.
Nu mi-a trecut până acum prin cap (deşi poate ar fi trebuit) că ceea ce scriu pe blog poate să afecteze siguranţa naţională a României. Dacă blogul meu este o media (şi este), atunci, potrivit noii Strategii Naţionale de Apărare a Ţării, contribui la punerea în pericol a securităţii statului. Documentul amintit, publicat de CSAT în plin scandal al arestării patronului de presă şi jurnalistului Dan Diaconescu, afirmă fără ocolişuri că mass-media este una din principalele vulnerabilităţi la adresa României. Recunoaştem aici logica inversată a puterii, acel „statul sunt eu” şi: cine mă vulnerabilizează pe mine, vulnerabilizează ţara, România. De acum înainte, îmi va fi foarte dificil să discern între lucruri importante, care afectează siguranţa naţională, şi lucruri mai puţin importante, care n-o afectează. Mi-e teamă că orice-aş face ar putea să afecteze: că voi pune cana de cafea peste poza premierului, montată caricatural pe prima pagină a unui cotidian, că voi publica pe blog o fotografie cu oameni care protestează faţă de scăderea indemnizaţiei pentru mame, că mă voi îmbrăca în alte culori decât portocaliu sau mov… Ar trebui, totuşi, să ştim măcar cât costă fiecare „ameninţare” care vine din partea noastră la adresa premierului sau a unui ministru. Vreau să spun câte luni sau câţi ani de puşcărie!
Nu, nu glumesc; îmi vine tot mai greu să glumesc când văd că, în România, deficitul de democraţie creşte de la o zi la alta, că alunecăm spre autoritarism într-un ritm ameţitor! În curând, vor fi mulţi care se vor gândi foarte serios să plece spre alte zări! Eu vă garantez că n-am să plec. Sunt hotărâtă să rămân aici până la capăt, oricât de mult m-ar costa! Acum 200 de ani, Alexis de Tocqueville spunea că presa nu este importantă pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce împiedică să se facă. Este cazul să-i împiedicăm deci pe cei aflaţi la putere să comită un nou atentat la adresa României!
Dacă greşesc sau dacă sunteţi de acord cu mine, daţi-mi un semn! Ceea ce se întâmplă aici, cu noi, trebuie să se audă dincolo de hotare! Scrieţi-mi repede, până când voi mai putea să scriu pe blog şi să comunic cu voi, până când vom mai putea avea o căsuţă de poştă electronică şi acces la Internet. Scrieţi-mi cât mai puteţi!
Trebuie să urmărim fiecare pas şi să încercăm să stopăm răul înainte de a fi făcut. Se pregătesc mai multe manifestaţii publice, una dintre ele chiar în ziua în care va fi supusă la vot moţiunea de cenzură. Efectul va fi însă insuficient, dacă nu vom acţiona direct asupra parlamentarilor care ne reprezintă interesele. Fiecare dintre ei, indiferent din ce partid fac parte, trebuie să afle, de la cei care i-au ales, care este în acest caz opţiunea voastră. Aşadar: dacă vrei să nu ţi se taie pensia, dacă vrei să nu ţi se taie salariul sau indemnizaţia pentru creşterea copilului, mergi la parlamentarul din colegiul tău, la parlamentarul tău pentru a-i cere să voteze pentru adoptarea moţiunii de cenzură. Spune-le parlamentarilor că datoria lor este să-ţi respecte interesele şi opiniile şi, dacă vor acţiona diferit, nu vor mai primi votul tău. Gândeşte-te că alegerile vor avea loc peste numai doi ani şi nu vor putea să ne ignore.
Colegii mei din Partidul Iniţiativa Naţională au răspândit în toată ţata fluturaşi prin care îi invită pe cetăţeni să-şi responsabilizeze parlamentarul din colegiul propriu. Sunt încrezătoare în acţiunile pe care şi voi le veţi întreprinde. Aştept veşti de la voi pe adresa mea de blog. Trimiteţi-mi, ca să postez, fotografii ale birourilor parlamentare; să vedem care sunt închise şi care sunt deschise pentru dialogul cu cetăţenii. Să-i facem de ruşine pe cei cărora nu le pasă!
