h1

Padurea Indragostitilor

12 Februarie 2011

Totul depinde de tine!

Scrie Manifestul tău pentru Sănătatea Pământului și primești o invitație la spectacolul extraordinar

“Zece Zile de iubire”

care va avea loc de Dragobete, joi 24 februarie, ora 19.00, la Sala Palatului.

Cele mai frumoase mesaje vor fi premiate chiar în timpul spectacolului.

Înscrie-te în “Zona Liberă de Indiferență“!

Împreună cu jumătatea ta, puteți planta copacul vostru în ”Pădurea Îndrăgostiților”.

Anunțuri

One comment

  1. Fata cu Parul Verde
    Unii oameni se relaxeaza la sfarsitul de saptamana la restaurant, la cinematograf. Consuma hartie, isi baga in pungile lor din plastic tot felul de dulciuri si se duc acasa, se uita la televizor, adorm. Marturisesc, nici eu nu eram altfel, pana intr-o vara, cand chiar am aflat ce ar trebui sa insemne padurea pentru noi toti.
    Zambetul optimist al verii ne cuprindea pe toti. Caldura insuportabila ne ademenea sa mergem, sa ne racorim. Unele persoane se relaxau la strand, altele erau pe litoral, in schimb ce unele stateau prin mall sau acasa. Eu eram, de obicei, adepta litoralului sau a mall-ului. Nu suportam sa stau acasa, iar strandul nu era chiar locul pe care il preferam cel mai mult. Insa acea zi era foarte plictisitoare. Tocmai venisem inapoi in Bucuresti. Era deja foarte plictisitor. Parintii aveau mult de lucru, de recuperat, iar fratele meu, ah, fratele meu? Probabil ca nici nu ar fi vrut sa faca ceva cu mine. De obicei, ma duceam langa fereastra si imi veneau idei. Eram curioasa ce ar trebui sa fac astazi asa ca m-am dus langa geamul prafuit, pe care cu siguranta am uitat sa-l curat, si m-am uitat insistent la cer. Era asa de frumos… Apoi mi-a venit ideea, trebuia sa ies la iarba verde. Primul lucru pe care l-am avut in minte era o padure. Incercam sa ma gandesc si la alte variante insa, nu prea ma incantau. In curte, nu e racoare. La mall? HUH? Nici macar nu e iarba verde! Asa ca am ramas la prima varianta. Dar nu ma puteam duce la padure in coltul strazii, trebuia sa merg undeva, in afara Bucurestiului, ceea ce era peste puterile mele, asta doar in cazul in care nu imi luam masina si plecam dupa bunul plac. Ma gandeam la fel si fel de pretexte pentru a o convinge pe mama. Voiam sa ii spun ca nu mai suport sa stau in casa, insa venisem de 2 zile. Voiam sa ii spun ca vreau sa ies la iarba verde, dar ea mi-ar fi spus ca gradina e un loc potrivit. Ma uitam in jur. Trebuia ceva sa imi aduca aminte de ceva c ear fi trebuit sa fac la iarba verde, sau ceva de genul asta. Apoi am vazut pe birou un desen. Nu era foarte reusit. Reprezenta o femeie, de fapt nu prea parea asa ceva. Parul verde, ochi albastri, haine pe care nimeni nu le-ar imbraca. Dar totusi conta ceva! Trebuia sa ajunga la bunicii mei, la tara. Era cel mai bun pretext deoarece bunicii chiar aveau nevoie de companie, fratele meu de libertate, mama si tata de liniste. Ce mai, perfect! Am alergat in graba la telefon, pentru ca parintii mei nu erau acasa, si am intrebat-o. Raspunsul a fost cel asteptat. Insa trebuia sa imi intrebe si bunicii. NU era chiar cea mai mare temere a mea, de obicei le plac vizitele.
    Raspunsul a fost de asemeni, afirmativ. M-am grabit sa imi fac bagajul, insa, nu stiam sigur daca acolo e o padure, pana mi-am adus aminte de jocurile pe care le faceam cu copiii de acolo . Era minunat! Dar la un moment dat, o batranica a strigat-o pe Maria, o fata de acolo, si i-a spus ceva de genul: ,,Haide, parca voiai la padurea din marginea satului”, iar fata pleca entuziasmata. Asa ca m-am gandit ce sa fac in primele ore. Mi-am facut bagajele repede, si am pornit la drum. Drumul era anevoios, plin de serpentine…
    Am ajuns la bunici. Am sarit in bratele lor, i-am salutat, a fost foarte frumos. Cel mai grea a fost partea cu regului si cu despartirea. Mama nu era obisnuita sa stea asa de departe de mine o saptamana, de obicei maxim doua zile. Dar i-am spus ca o sa fie bine, asa ca a plecat. Bunicii inca pregateau mancare, inca faceau curatenie, asa ca m-am gandit sa nu-i deranjez, ci sa ma duc sa explorez ceva pe care inca nu am cunoscut. Dar in graba, am uitat sa le dau desenul…
    Eram chiar in fata padurii. Copacii erau ca eroii la lupta, isi aparau teritoriul. Am intrat. Era, era ceva foarte ciudat. Parca totul avea viata. Vantul parca dadea glas frunzelor, copacii parca erau poboaba padurii. Apoi mi-am bagat mainile in buzunar. Am simtit fosnetul unei hartii. Am scos-o. Atunci am realizat ca nu am daruit nimic bunicilor, dar am mai realizat ceva. Femeia se asemana perfect cu padurea. Avea ochii albastri ca si lacul, avea parul verde ca si parul, avea ten maroniu ca si pamantul, avea haine albastre ca si cerul. Apoi mi-a disparut din mana. Vantul a luat-o. Pentru moment am fost trista doar ca… M-am gandit ca pot face altceva, si mai frumos. Insa m-am asezat pe o piatra mare. M-am gandit la ceva, m-am gandit la felul in care oamenii invidiaza, adesea, o persoana mai frumoasa, si unii incearca sa-I faca zile fripte. Asa e si cu padurea. Oamenii sunt adesea rautaciosi, cumpara pungi de plastic, folosesc prea multa hartie, doar ca sa ii faca rau. E dureros, iar odata va fi distrusa… Unii oameni insa o ajuta, se duc la centre de reciclare, au grija ca padurii sa ii fie bine. Asa ca am ajuns sa pretuiesc padurea la adevaratul ei nivel. Daca inainte vedeam padurea ca pe un loc unde oamenii se distreaza, fac gratare,acum vad padurea ca pe un paradis, paradisul verde. Apoi, m-am ridicat. M-am dus inapoi la bunici si am inceput sa desenez. Ce a iesit era mult mai frumos decat ce era inainte sa imi dau seama ca Fata cu Parul Verde, caci asa se numea, era de fapt padurea. Bunicii s-au bucurat nespus, si au inramat desenul. A fost foarte frumos!
    De atunci incerc sa folosesc pungi de hartie atunci cand este nevoie, sa nu folosesc foarte multa hartie, decat cata am nevoie, sa reciclez. Sper ca intr-o zi, si ceilalti oameni sa observe ceea ce am vazut eu!



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: