h1

Postez un interviu luat lui Eugen Terteleac, presedintele Asociatiei Romanilor din Italia

12 Aprilie 2011

INTERVIU CU EUGEN TERTELEAC, PREȘEDINTELE ASOCIAȚIEI ROMÂNILOR DIN IITALIA

 

Lavinia Șandru: Eugen Terteleac, președintele Asociației Românilor din Italia, mulțumesc că ai acceptat această discuție cu mine, un interviu pe care îl dai în România pentru românii de pretutindeni, eu așa zic  – în primul rând, pentru românii din Italia, pentru care te lupți tu. Vom discuta despre chestiunea aceasta mai încolo. În primul rând, mulțumesc, și aș vrea să știm câteva lucruri despre tine, așa, omul din spatele luptei pe care o duce pentru românii din Italia…

Eugen Terteleac: Dragă Lavinia, în primul rând, aș vrea să-ți mulțumesc eu pentru că exiști, pentru românii din Italia, pentru clasa politică din România, unde tu faci tot timpul o diferență mare, importantă. Îți mulțumesc că ai fost aproape de noi în toate acțiunile pe care le-am organizat, printre altele, împreună, în ultima perioadă. Au avut un efect foarte important pentru românii care trăiesc în Italia. S-au simțit extraordinar de bine. Ești dorită din ce în ce mai mult printre noi. După părerea mea, trebuie să faci sacrificii mai mari ca prezența ta să nu lipsească niciodată de aici, din Italia.

L.Ș.: Îți mulțumesc din suflet și, uite, îți promit că, împreună cu domnul regizor Cornel Diaconu, vom veni și vom fi alături de acțiunile pe care le faci, și în vara asta, și la toamnă, și la iarnă, și de Ziua Națională, pentru ca românii să nu se simtă, doamne ferește, pentru nimic în lume, singuri. Au plecat din România nu pentru că le-a fost bine, ci pentru că aceia care ne-au condus țara, de 20 de ani încoace, nu s-au prea preocupat de soarta lor și atunci au căutat să aibă o viață mai bună în Italia. Eu sper să îi putem aduce acasă atunci când vor dori, să poată fi alături de familiile lor de câte ori vor dori. Asta e ceea ce urmează eu să fac, dar, hai să vorbim despre tine.

E.T.: Clar este un obiectiv de interes național acesta – aducerea românilor în țară.

L.Ș.: Așa-i. Și vom reuși. Spunea cineva, la un moment dat, când am fost la Roma, că toți copiii celor care muncesc în Italia, vor ajunge să muncească în Italia, iar mintea lor va fi folosită în interesul Italiei și nu al României, ceea ce e păcat, pentru că e un capital uman pe care noi trebuie, și asta o spun  în mod pragmatic, să-l exploatăm în folosul României și al românilor. Dar hai să ne întoarcem la tine. Cum a fost când ai plecat tu în Italia?
E.T.: Îmi place să povestesc că viața mea de major am trăit-o, în proporție de 90%, în Italia. Aveam doar 19 ani, imediat de pe băncile liceului…

L.Ș.: Chiar la 19 ani ai plecat?

E.T.: Da, imediat ieșit de pe băncile liceului. Clar, din motive economice a trebuit să-mi sumenec mânecile și să îmi iau viața în piept. Am plecat în Italia destul de tânăr și am trăit multe peripeții, multe aventuri.

L.Ș.: Ce ai făcut prima dată când ai ajuns acolo?

E.T.: Imediat cum am ajuns în Italia mi-am făcut un plan. Întotdeauna mi-a plăcut să-mi programez și să-mi organizez viața, așa că mi-am propus ca, într-un an de zile, să mă reîntorc în țară, să muncesc și să pun ceva bănuți de-o parte.

L.Ș.: Și te-ai întors într-un an?

E.T.: Nu, din păcate, proiectul meu nu s-a îndeplinit. Am amânat ani și ani, și iată că tot în Italia trăiesc.

L.Ș.: Dar ce munceai, concret, cu ce anume ai început în Italia?

E.T.: Când am ajuns în Italia, munceam ca muncitor necalificat, făceam tot felul de munci…

L.Ș.: În construcții?

E.T.: În construcții. Da, la un moment dat, am fost angajat într-o benzinărie.

L.Ș.: Frumos. Dar, știai italiana de-acasă sau ai învățat-o acolo?

E.T.: Nu, italiana am învățat-o acolo și am învățat-o foarte, foarte repede.

L.Ș.: Da, suntem și noi latini și nu e greu să învățăm limba asta. Că de înțeles, înțelegeai tot.

E.T.: În primele săptămâni, cum am ajuns, dintr-un dicționar, pe scările din Piaza di Spania, seara, până târziu, citeam și încercam să-mi…

L.Ș.: Ai locuit inițial la prieteni sau cum a fost?

E.T.: Da, în primele zile când am ajuns în Italia am locuit la niște prieteni, dar din totdeauna mi-a plăcut să fiu independent, așa că nu mi-a trebuit mult și primii bănuți câștigați i-am investit imediat într-o casă unde am trăit bine-mersi liniștit primii ani de emigrant în Italia.

L.Ș.: Pe urmă, ți-ai adus familia. Și fratele tău locuiește acum în Italia cu familia lui, are și o fetiță și un băiat…

E.T.: Da, clar, a fost obligatoriu ca reîntregirea familiei să se facă în Italia, nu în România. În anii respectivi, 1994 – 1995, nu reprezenta nici un fel de garanție România.

L.Ș.: Din păcate, asta e situația.

E.T.: Realitatea asta o retrăim și în zilele de astăzi.

L.Ș.: Și cum a venit ideea de a-i organiza pe românii din Italia, pentru că ai făcut un lucru extraordinar. Asociația Românilor din Italia – eu zic că este cea mai puternică asociație a românilor din afara țării.

E.T.: Mulțumesc mult…

L.Ș.: O spun, cunoscând diaspora românească.

E.T.: Membrilor și colaboratorilor mei le mulțumesc mult. Am obținut multe, multe succese. Tot ce ne-am propus am realizat, până în momentul de față, ca asociație.

L.Ș.: Cum ți-a venit ideea de a face această asociație?

E.T.: Totul a plecat de la un cerc de prieteni. Eu sunt din zona Vrancei și pentru că eram foarte mulți focșăneni în momentul în care am ajuns în Italia, mulți români se întrebau ”Focșaniul ce este? Capitala României, un oraș imens din România?”. Mă întâlneam cu mulți prieteni din Focșani. Fiecare avea o problemă legată de legislația italiană. Atunci, mi-am dat seama că problemele sunt simple în realitate, doar că erau individuale și nu se puteau rezolva. M-am gândit că o structură, o asociere ar putea să însemne o forță și să putem să ne rezolvăm problemele mult mai ușor, lucru care s-a adeverit între timp.

L.Ș.: Care au fost primele lucruri pe care le-ai făcut în numele Asociației, pentru români?

E.T.: Clar, primele bătălii, le-aș spune eu, au fost pentru drepturile românilor. Înainte să intrăm în comunitatea europeană, în 2003, permisul de ședere era problema numărul unu în Italia. Românii nu reușeau să-l obțină și din cauza unor politici pe care statul italian le avea în momentul respectiv.

L.Ș.: Acum, care au rămas problemele majore ale românilor?

E.T.: Clar, acum, după părerea mea, problema numărul unu, rămâne integrarea românilor în societatea italiană, pentru că trecem foarte repede de la o fază de integrare la o fază de asimilare. Vorbeai despre copiii români care sunt născuți în  Italia…

L.Ș.: E o problemă, să știi, chiar e o problemă!

E.T.: Din păcate, cred că acești copii nu mai sunt români, ci italieni. Dacă nu ne vom angaja în a face politici concrete vizavi de acești oameni, este o generație pierdută. Ei nu mai vorbesc românește, nu mai vor să știe nimic despre România.

L.Ș.: Bănuiesc că nu ne dorim asta. Eu, ca româncă responsabilă, nu mi-aș dori lucrul ăsta. Adică, bun, am înțeles, suntem români, suntem europeni, că suntem membrii ai Uniunii Europene, dar să nu uităm cine suntem, să nu uităm care e fibra noastră națională, indiferent unde am merge în lume.

E.T: Păi, acesta este obiectivul numărul unu al Asociației, în momentul de față: să încercăm să facem o diferență între asimilare socială și conviețuire.

L.Ș.: Sigur că da.

E.T.: Deci, trebuie să luptăm cu toate puterile – și aici ar trebui și statul român să se angajeze.

L.Ș.: Aici ar trebui să se implice în mod direct Guvernul României.

E.T.: Absolut.

L.S.: Uită-te ce fac vecinii noștri din Ungaria. Politica lor este una extraordinară – aceea de a face în așa fel încât maghiarii de peste tot din lume să simtă că la Budapesta este capitala lor. Așa ar trebui să simtă și românii. Bun, în vara asta vor simți că la Roma este capitala românilor de pretutindeni și spune-ne de ce.

E.T: Eu sper ca vara anului 2011 să rămână istorică pentru toată imigrația românească din Italia. Sper să reușim să facem proiecte de viitor. Chiar, ai adus în discuție maghiarii. La un moment dat, vorbea…

L.Ș.: Sunt de admirat.

E.T.: Ei au plan de viitor pentru 100 de ani. Așa vreau să se întâmple și cu Asociația Românilor din Italia și cu emigrația, în general, a românilor.

L.Ș.: Bun, deci, ce vei face în următorii 100 de ani?

E.T.: Să menținem cultura, să menținem limba, să nu fim asimilați într-o altă societate, să rămânem români integrați și să participăm constant la viața socială din țara respectivă, dar nu asimilare.

L.Ș.: Exact. Hai să vorbim puțin despre ceea ce se întâmplă și din punctul acesta de vedere la Roma. Festivalul Calatis a plecat în exil, cum zicem noi, cum zice producătorul Festivalului, regizorul Cornel Diaconu. Anul acesta Roma va fi capitala românilor de pretutindeni. Ai făcut demersuri, ai vorbit cu primarul Romei, cum s-ar spune, timp de 10 zile Roma ți-e pe mână. Cum va fi?

E.T.: Da, pentru mine este un mare orgoliu această sarcină pe care mi-am asumat-o, de a fi coorganizator al Festivalului Calatis. Eu, ca și participant în ultimii 10 ani, nu am lipsit de la Festival și sunt îndrăgostit de el.

L.Ș.: Chiar timp de 10 ani ai fost la Calatis?

E.T.: Da, da. Pentru mine, Festivalul Calatis înseamnă vacanța de vară. Atât, alea 5, 10 zile, maxim.

L.Ș.: Cum ne place nouă să spunem, Calatisul a devenit o stare de spirit.

E.T.: Da. Pentru mine, atât înseamnă vacanță – Calatis. În rest, nu am știut, în ultimii 15 ani, ce înseamnă vacanță. Calatisul, pentru că mă întâlnesc cu oameni extraordinari, români de-ai noștri, care trăiesc peste tot în lume. Mă întâlnesc cu organizatorii Festivalului, care pentru mine au devenit familie. Discutăm, dezbatem probleme importante, foarte importante, pe care le avem noi în Italia și pe care le au alte comunități de români din alte țări. Din păcate, în ultimii ani, discuțiile nu au avut o continuitate, nu am reușit să obținem rezultatele pe care ni le-am propus la Simpozionul Românilor de Pretutindeni.

L.Ș.: Lipsa acelui plan pe următorii 100 de ani, nu?

E.T.: Exact. Anul acesta sper ca lucrările Simpozionul Românilor de Pretutindeni să aibă o strategie pe termen foarte lung.

L.Ș.: Hai să dezvăluim ce ți-ai propus să se semneze la acest simpozion. E foarte important. Eu, ca om politic român, care se luptă pentru drepturile românilor de pretutindeni, consider că un asemenea document, ca cel despre care ai vorbit și tu, este foarte, foarte important pentru România.

E.T.: Dacă în istoria Pământului, totul s-a rezolvat prin pacturi –  de la Varșovia, de la Budapesta -, m-am gândit că problema emigrației românilor se poate rezolva tot printr-un pact, un pact care să vizeze, în primul rând, România, viitorul României, bunăstarea României și interesele românilor, a poporului român în general.

L.Ș.: Asta înseamnă că asociații românești din străinătate, ong-uri, partide politice, de ce nu, vor semna acest Pact de la Roma. Așa se va numi?

E.T.: Da, Pactul de la Roma, pentru mine, va fi semnat de adevărata reprezentanță a românilor de pretutindeni, începând de la Guvernul României, până la Asociația Românilor din Australia sau Canada, Japonia și…

L.Ș.: Țara de Foc, poate avem și acolo vreo asociație…

E.T.: Exact. Pactul poate să însemne și pentru clasa politică un semnal foarte important, pentru că cred că prin acest document putem să aducem în țară politicieni români, cu adevărat experți în domeniu și să ajute, de ce nu am spune, la conducerea țării. Eu nu mă regăsesc și nu mi-a plăcut, nu vreau să generalizez, în momentul de față, dar nu mă regăsesc în a fi reprezentat de anumiți oameni politici. Repet, îmi cer chiar scuze, pentru că o fac involuntar, generalizez, dar nu vreau să dau nume acum

L.Ș.: Nu, dar așa este.

E.T.: Sunt sigur că vom discuta de acum încolo nu în mod general, ci personal. Va fi o problemă, vom discuta direct cu persoana implicată.

L.Ș.: Și trebuie să încurajăm noi schimbarea acelei părți din clasa politică pe care vrem să o schimbăm, pentru că nu ne reprezintă, și asta e situația, găsind alți oameni, pe care să îi determinăm să se implice ei în politică, oameni care au demonstrat că au făcut anumite lucruri și au avut anumite rezultate, în diverse domenii, pentru că, în momentul respectiv, acei oameni nu o să fie nici ușor de cumpărat, nu o să țină cu mâinile de scaunul pe care îl ocupă în Parlament, fiind convinși că nu o să mai poată să facă nimic altceva, din contră. Ei, oricând, se pot întoarce la meseriile lor. Au ajuns acolo pentru că vor să schimbe ceva, să facă un bine și să schimbe în bine viața românilor din țară și din străinătate. Pentru că avem și parlamentari de diaspora care au de făcut foarte multe lucruri. Din păcate, nu sunt aleși din diaspora și eu zic că e trist lucrul ăsta.

E.T.: Exact. Eu sper că de la Roma, prin Pactul de la Roma, prin Festivalul Calatis, prin toate sacrificiile pe care le facem împreună să trimitem la București, chiar și în Parlamentul României, români…

L..Ș.: Să avem cel puțin un parlamentar în viitoarea legislatură care locuiește în Italia. Să fie dintre românii care acum 15-20 de ani au plecat acolo, iar acum se întoarce în țară, dar nu în orice situație, ci în situația de parlamentar care luptă pentru drepturile românilor de acolo.

E.T.: În situația de a ne reprezenta, sigur. Prin Pactul de la Roma asigur și garantez oamenilor politici care nu se mai simt în stare să ne reprezinte că suntem dispuși să îi lăsăm să intre în Asociație..

L.Ș.: Le găsim ceva de făcut…

E.T.: Să muncească în străinătate.

L.Ș.: Le dăm o mână de ajutor, nu-i lăsăm pe drumuri… Sara voia să îți pună o întrebare – Sara e fetița mea …

Sara: Un om poate să crească niște copaci, florile le udăm cu apă, ele se fac bine și când se schimbă apa și se învechește, punem alta..

L.Ș.: Mulțumim.

E.T.: Sara, să știi că toți oamenii ar trebui să aibă un copac, să-l îngrijească.

L.Ș.: Când vom veni la Roma, în vara aceasta, la Festivalul Calatis și la Simpozionul Românilor de Pretutindeni, nu o să venim cu mâna goală, ci venim cu 300 de pini și, fiecare român care va participa la acest simpozion, fiecare președinte de asociație, fiecare șef de ziar românesc din străinătate va pleca cu un asemenea pin, urmând să-l planteze în țara lui și, încet, încet, copacii din România ajung în comunitățile românești din străinătate, ducând și mesajul românesc, ca să nu ne uităm rădăcinile.

E.T.: Eu, sincer, despre acțiunile tale, în general, sunt foarte mândru și ideea asta mă emoționează. Deja îmi imaginez prieteni de-ai mei dragi, din America, din Australia, care deja și-au anunțat participarea, cât de bucuroși o să fie să poată să ducă un simbol atât de important în țările lor unde trăiesc momentan. Extraordinar.

L.Ș.: Îți mulțumesc din suflet că ai acceptat discuția cu mine și cu Sara.

E.T.: Doamne-ajută, sigur!

L.Ș.: Îi mulțumim domnului regizor Cornel Diaconu pentru faptul că ne-a filmat. Ne vedem la Roma, dar până atunci, ne mai vedem. Vă ținem la curent cu tot ce se întâmplă. Drum bun spre casă și du un mesaj de rezistență, de aici, din București, către Roma.

Sara: Și poate trimiți și o carte poștală!

Anunțuri

12 comentarii

  1. […]  Postez un interviu luat lui Eugen Terteleac, presedintele Asociatiei Romanilor din Italia […]


  2. Hristos a înviat!


  3. […] Lavinia Sandru […]


  4. Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.


  5. […] h1 Postez un interviu luat lui Eugen Terteleac, presedintele Asociatiei Romanilor din Italia […]


  6. […] Top click-uri cnas.…theod…andim…lavin… […]


  7. […] Mai ales dintre cei neavizaţi, dar şi dintre cei ce cred că este vorba despre altceva în piesă. Sunt şi din aceea care se bucura când este criticat cel vremelnic la putere, fără  să ştie de ce! Acesta este publicul ţină! […]


  8. […] Mai ales dintre cei neavizaţi, dar şi dintre cei ce cred că este vorba despre altceva în piesă. Sunt şi din aceea care se bucura când este criticat cel vremelnic la putere, fără  să ştie de ce! Acesta este publicul ţină! […]


  9. […] h1 Postez un interviu luat lui Eugen Terteleac, presedintele Asociatiei Romanilor din Italia […]


  10. Dragi romani de ori-unde va aflati, va scriu un memoriu din partea unui om f f bolnav cu mai multe boli f incurabile, care striga dupa ajutoor la toti cei ce il iubeste pe dumnezeu, de aceea va trimit alaturat documente doveditoare cu starea sanatatii mele si ce venituri am eu, va rog din suflet sa ma credeti ca tare greu o mai duc cu viata zi de zi, eu am suferit de 2 ori infarct miocardic antero-septal, tot de 2 ori am suferit accidente vasculare din trunchiul cerebral,, partial sunt paralizat,, am ajuns sa pot merge 30-40m apoi sa fac o pauza de cateva minunte apoi sa mai fac cativa pasi, si iaca asta-i viata mea pana ce se va sfarsi, dar sa stiti ca este un mare chin rau ma mai batut soarta, duc lipsa de medicamente si alimente,, am DIABET si imi fac singur injectii cu insulina de 4 ori pe zi, sa stiti ca nu doresc nimanui asa ceva, este f f greu sa nu ai ce manca, sa fac foamea mai ales cand fac insulina, stiu ca voi muri in viitorul f apropiat si cred ca voi muri flamand, dar dumnezeu ii mare si va avea grija de fiecare, am 55 ani si sunt putred de atatea boli, cu un venit de 7 euro lunar este f greu de trait si asa bolnav, de aceea fac apel la toti oamenii de buna credinta sa ma ajutati, ptr ca Dumnezeu o sa va rasplateasca cu multa sanatate si bucurie, ptr cei-ce doresc sa ma ajute va pun la dispozitie urmatorul cont bancar deschis la banca: RAIFFAISEN BANK IN ROMANIA cu nr ro72rzbr0000060004438690 in euro cod swift: rzbrrobu pe nume mihai feraru. Insperanta ca aceasta cerere nu va deranjat in nici-un fel va multumesc ptr intelegere si timpul acordat, bunul Dumnezeu sa fie cu voi cu toti,, DOAMNE AJUTA,, A-R

    * yaaaaaaa.JPGyaaaaaaa.JPG
    * yaaaaaa22222.JPGyaaaaaa22222.JPG
    * yaaaaaa11111.JPGyaaaaaa11111.JPG,, oare va ganditi macar o clipa la proverbul,, bate si ti-se-va deschide, cere si ti-se-va da,etc etc


  11. Un shmenar care trage tepe la banci. Un peshte care-i ducea fetitze fostului ministru David in camera de hotel. Un hot care a furat ani de zile banii Romaniei. Asta-i Terteleac. Noi romanii din afara il cunoastem mult prea bine pe jigodia asta. Fiti serioasa, domana Sandru, chiar atat de jos a-ti ajuns ca sa promovati toate scursurile?


  12. […] h1 Postez un interviu luat lui Eugen Terteleac, presedintele Asociatiei Romanilor din Italia […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: