h1

Postez noul program politic al eco-PIN, adoptat pe 24 septembrie la Blaj

25 septembrie 2011

Partidul Iniţiativa Naţională
-Spre un alt viitor-
1. O avangardă social-ecologistă. Partidul Iniţiativa Naţională a fost înfiinţat în 2005 ca alternativă la sistemul de partide constituit după Revoluţia din 1989. Alegerile din 2004, deşi au generat o nouă alternanţă la putere, au confirmat şi consacrat acelaşi sistem corupt şi ineficient, cu politicieni lipsiţi de patriotism. Fie că au urmat clivajul postdecembrist între cripto-comunişti şi anti-comunişti, fie pe acela, clasic, între stânga şi dreapta, partidele româneşti au eşuat în încercarea de îndeplinire a obiectivului de transformare a României într-un stat puternic, un stat al bunăstării. Aderarea la NATO şi apoi la Uniunea Europeană au reprezentat realizări naţionale importante. Ele însă nu au putut compensa proasta guvernare şi deturnarea permanentă a interesului public către interesele private ale politicienilor. Astfel, criza economică globală, care a debutat în 2008, a găsit România complet descoperită atât din punct de vedere economic, cât şi politic. Criza a scos la lumină adevărul despre ineficienţa şi corupţia partidelor din mainstream-ul politic postdecembrist. În ansamblul mondial al crizei, cu SUA şi Uniunea Europeană ca zone puternic afectate, România se vede, din cauza slăbiciunilor interne, din ce în ce mai izolată, mai incapabilă să-şi susţină obiectivele naţionale. În acest context, Partidul Iniţiativa Naţională, partid de avangardă social-ecologist, luptă pentru restructurarea sistemului de partide, pentru o guvernare eficientă spre binele public, pentru afirmarea statutului european şi internaţional al României, pentru susţinerea, pe o bază durabilă, a intereselor naţionale.

2. Asumarea luptei împotriva sărăciei. Ca formaţiune ce acţionează într-o Românie pauperizată, într-o ţară care, de foarte mulţi ani, nu reuşeşte să găsească o cale către bunăstare, Partidul Iniţiativa Naţională manifestă faţă de această problemă o preocupare prioritară. Sărăcia, consecinţă a proastei guvernări şi a corupţiei, a devenit în timp o adevărată trăsătură naţională, o constantă a vieţii noastre. Sărăcia şi, în particular, decalajul între mediul rural şi cel urban, reprezintă probabil cea mai grea problemă cu care se confruntă România şi în prezent. Sărăcia este condiţia nefastă şi cauza inadecvării României la provocările lumii contemporane. Criza secolului al XXI-lea a găsit aproape o jumătate din Românie sau chiar mai mult în secolul al XIX-lea sau, cel mult, al XX-lea. Rămânerea în urmă face dificilă participarea noastră la schimbările care au loc în prezent în Europa şi în lume, participare care necesită energii noi şi instrumente noi de dialog. În plus, inadecvarea creează alte dependenţe faţă de statele avansate, mult mai capabile să răspundă provocărilor contemporane. Tocmai de aceea, Partidul Iniţiativa Naţională consideră că lupta împotriva sărăciei şi a polarizării sociale este o prioritate naţională. Partidul Social Democrat, care şi-a asumat până acum sarcina susţinerii intereselor celor săraci, este în primul rând responsabil de eşecul eradicării sărăciei. PSD, partidul de care sunt încă legaţi cei mai mulţi îmbogăţiţi ai tranziţiei, este şi formaţiunea care a beneficiat cel mai mult, din punct de vedere electoral, de pe urma maselor sărăcite. România are nevoie de o nouă forţă politică, menită să vindece această maladie. Numai o Românie prosperă poate fi independentă în mod real, poate avea un cuvânt de spus în cadrul schimbărilor care au loc în Europa şi în lume. Partidul Iniţiativa Naţională îşi asumă această sarcină extrem de dificilă.

3. Asumarea voinţei de independenţă. Marea greşeală a partidelor de dreapta din România în perioada postcomunistă este de a fi dorit să formeze o societate burgheză în absenţa capitalului şi într-un context în care burghezia dispărea, în trăsăturile ei principale, de clasă dominantă, din vestul Europei. Ele au vrut să formeze o clasă într-un moment când acest lucru nu mai era relevant din punct de vedere politic. Orientarea ideologică a luptei anticomuniste şi acapararea de către un grup limitat de intelectuali publici a reprezentării civice sunt cauze care au menţinut România blocată în logica Războiului Rece, au împiedicat dezvoltarea ei alături de statele postindustriale. Dreapta românească a rămas prea mult legată de trecutul interbelic şi de doctrinele promovate în acea perioadă pentru a vedea că ieşirea la lumină a ţării depinde de orientarea într-un context cu totul nou. În acelaşi timp, împingând ţara către alianţe cu vestul, fără a impune condiţionalităţi în interes naţional, dreapta a riscat ca România să fie transformată în simplă colonie occidentală, zonă periferică a Occidentului, piaţă de desfacere. Partidul Iniţiativa Naţională îşi propune ieşirea din logica trecutului şi integrarea României în concertul ideilor contemporane. Partidul Iniţiativa Naţională consideră că România are capacitatea de a fi un stat independent puternic, capabil să-şi negocieze interesele în raport cu alte state.

4. Sfârşitul doctrinelor tradiţionale. În prezent, România trăieşte sfârşitul doctrinelor tradiţionale, eşecul sistemului de partide alcătuit după Revoluţia din 1989. Pe de o parte, actuala putere, formată în jurul Partidului Democrat-Liberal, este erodată de guvernare şi nu mai găseşte soluţii creative pentru a rezolva problemele dificile cu care se confruntă ţara. Partidul Democrat-Liberal, surprins de gravitatea crizei economice, a luat măsuri care au lovit în categoriile cele mai dezavantajate ale populaţiei, iar, în plan extern, a îndepărtat România de Europa. Pe de altă parte, opoziţia parlamentară a Partidului Social Democrat şi a Partidului Naţional Liberal, care au alcătuit, împreună cu Partidul Conservator, Uniunea Social-Liberală (USL), este lipsită de consistenţă, de anvergură şi de energie pentru a susţine în mod credibil o ofertă alternativă. USL este o construcţie politică anacronică, al cărei unic sens pare să fie acela de a contesta orice afirmaţie a actualului preşedinte al României, Traian Băsescu. USL nu poate reprezenta o soluţie pentru România, fiind mai degrabă un simptom al disoluţiei vechiului sistem de partide.

5. Reafirmarea politicului şi democraţia directă. Partidul Iniţiativa Naţională propune românilor o viziune şi o formulă de acţiune noi, adaptate la provocările bătăliei politice interne şi internaţionale. Una din cauzele majore ale crizei economice actuale este incapacitatea liderilor politici de a ieşi deopotrivă din logica războiului rece şi din viziunea clasică a împărţirilor doctrinare între stânga şi dreapta. În mare măsură, chiar şi după căderea Cortinei de Fier, politicienii au rămas tributari conceptelor democratice sau utopiste ale veacului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea (democraţie, comunism, fascism etc). Această încremenire în proiect a reactivat doctrine radicale infirmate de istorie, a dat din nou avânt rasismului sau radicalismului religios, a blocat accesul la o nouă gândire, orientată către priorităţile statelor şi ale umanităţii. În faţa globalizării comunicării şi a finanţelor, a suprapopulării, în faţa problemelor legate de asigurarea resurselor şi în confruntare cu dezechilibrele ecologice care afectează tot mai mult planeta, mainstream-ul politic a venit de obicei cu răspunsuri ţinând de o altă eră a politicii, a istoriei. Inadecvarea a devenit însă evidentă nu numai prin izbucnirea crizei, ci şi prin reacţiile şi manifestaţiile publice ale cetăţenilor din mai multe ţări, care şi-au exprimat nemulţumirea faţă de incapacitatea clasei politice europene de a rezolva problemele crizei. Aceste reacţii solicită, uneori cu disperare, o schimbare fundamentală de abordare a actului politic prin reafirmarea legăturilor între guvernanţi şi guvernaţi. În cadrul statelor europene se remarcă o creştere majoră a interesului pentru doctrine şi grupări partizane noi, mai coerente şi mai flexibile, adecvate la noua problematică politică şi economică, capabile să deschidă noi orizonturi de speranţă pentru cetăţeni. Partidul Iniţiativa Naţională se înscrie în curentul european de reafirmare a politicului în raport direct cu aşteptările cetăţenilor, cu agenda reală a statelor şi prin mijloace doctrinare noi, dincolo de clivajul clasic stânga-dreapta. Preluarea iniţiativei cetăţeneşti presupune, nu în ultimul rând, ieşirea din cadrul strict al politicii moderate, gestionate strict la nivel parlamentar, şi adoptarea radicalismului civic al democraţiei directe, singura cale de relegitimare a democraţiei la nivel naţional, european şi global.

6. Libertatea şi egalitatea, dincolo de clasele sociale. Partidul Iniţiativa Naţională afirmă o identitate doctrinară nouă, proprie avangardei politice pe care o reprezintă: identitatea social-ecologistă. Doctrinele sunt forme de gândire politică, constituite în decursul timpului şi alcătuind tradiţii de gândire teoretică (liberale, conservatoare, socialiste etc.). Partidul Iniţiativa Naţională respectă aceste tradiţii, dar resemantizează concepte importante, în noul spirit politic şi oferind o nouă abordare, dincolo de schematismul teoretic-practic. Partidul Iniţiativa Naţională adoptă, în cadrul programului său, valori esenţiale ale tradiţiei politice europene, cum ar fi libertatea şi egalitatea. Considerăm însă că aceste valori trebuie să fie redefinite în afara consideraţiilor legate de interesele de clasă. Din punctul nostru de vedere, departe de a se contrazice şi de a conduce la dezvoltări doctrinare distincte (cum ar fi liberalismul, care pune accentul pe libertate, şi socialismul, care privilegiază egalitatea), libertatea şi egalitatea sunt valori fundamentale, care se susţin reciproc. Orice politică trebuie să urmărească dezvoltarea libertăţii cetăţenilor într-un cadru care să asigure egalitatea lor în drepturi. Numai ruptura între clase, care conduce la polarizare socială, generează un conflict între libertate, care devine o valoare a celor puţini, şi egalitate, care ajunge o aspiraţie a celor mulţi. După cum se poate constata astăzi, această ruptură a condus din nou omenirea în criză, o criză economică şi, în acelaşi timp, o criză axiologică, care îi afectează şi pe cei bogaţi, şi pe cei săraci. Refacerea unităţii axiologice între libertate şi egalitate trebuie să fie un deziderat politic actual al tuturor partidelor, indiferent de doctrină. Această luptă nu este una teoretică, între universitari, ci o bătălie politică în concretul vieţii.

7. Împotriva înstrăinării capitaliste. Partidul Iniţiativa Naţională consideră că o politică orientată către cetăţean şi către rezolvarea problemelor vieţii individuale şi sociale, în cadrul unui ecosistem care îşi regăseşte treptat echilibrul, este o soluţie care depăşeşte abordarea ideologică îngustă a partidelor din mainstream-ul politic actual. Chiar dacă, din nefericire, oamenii pot fi împărţiţi în continuare în bogaţi şi săraci, accesul globalizat la informare şi la cultură face ca separarea între clase şi, ca atare, între ideologii, ca manifestări ale gândirii claselor, să fie depăşită. Partidul Iniţiativa Naţională ia act de diversitatea individuală şi de multitudinea grupurilor umane, constituite din aderenţi la diverse idei şi practici sociale, indivizi şi grupuri care enclavizează adesea societăţile în care trăiesc, dar care resimt din ce în ce mai acut nevoia unui sens social comun şi a unei aspiraţii generale. Partidul Iniţiativa Naţională consideră că aceste aspiraţii continuă să aibă un caracter politic; numai iniţiativa politică poate crea liantul necesar coagulării grupurilor sociale în direcţii distincte. Aceste direcţii nu mai pot avea însă în mod strict un caracter de clasă, ci sunt aspiraţii sociale şi politice bazate pe trăsături individuale şi sociale definite în primul rând cultural. Ele nu se mai întemeiază pe raporturile de proprietate şi de statut social, ci pe asumarea individuală sau de grup a diverselor forme culturale şi identitare, într-o societate a comunicării globale. Partidul Iniţiativa Naţională doreşte să fie un vector de coagulare al acestor manifestări, indiferent de originea socială a aderenţilor săi. Fundamentul acţiunii noastre este dreptul individual şi social de a trăi o viaţă decentă şi cu sens într-un mediu natural şi social echilibrat şi familiar. Partidul Iniţiativa Naţională luptă împotriva tuturor formelor de înstrăinare şi de dezechilbru individual şi social, generate de societăţile capitaliste postindustriale.

8. Ecologismul, în avangarda dezbaterilor europene. Ecologismul este una din principalele creaţii doctrinare şi politice de după al Doilea Război Mondial. Răspunzând mai întâi unor probleme concrete cu care s-au confruntat statele (criza energetică, criza nucleară etc.), ecologismul s-a transformat treptat într-o doctrină modernă de sine stătătoare, capabilă să ofere o interpretare coerentă asupra lumii. Doctrina ecologistă luptă împotriva unuia dintre cele mai mari pericole: dezechilibrul ecologic al planetei, rezultat al poluării ei excesive, în principal de către agenţii economici. Ea este însă, în acelaşi timp, un răspuns al lumii contemporane faţă de ansamblul vieţii sociale. Ecologismul este o doctrină a responsabilităţii: faţă de mediul înconjurător, faţă de ecosistem în ansamblu, dar şi faţă de timpul vieţii oamenilor, propunând o viziune pe termen lung, o filozofie a dezoltării durabile. Nici o construcţie, nici o inovaţie umană nu are realmente un sens, dacă efectul este distrugerea planetei, afectarea habitatului uman sau animal. Ecologismul este luarea în considerare a mediului ca factor determinant în evoluţia omului şi a societăţilor. Pornind de realitatea că, în România, curentul ecologist este sub-reprezentat, Partidul Iniţiativa Naţională şi-a asumat sarcina formării unui pol social-ecologist. Ecologia a devenit o necesitate şi o şansă, ba chiar o urgenţă pentru România şi ea trebuie să fie şi o realitate politică parlamentară. Încă din 2005, Partidul Iniţiativa Naţională a luptat împotriva abuzurilor marilor corporaţii internaţionale care şi-au desfăşurat activitatea în România, împotriva ignoranţei faţă de mediu a politicienilor, a luptat pentru ca cetăţenii români să devină tot mai conştienţi şi mai responsabili de gravitatea poluării şi de mijloacele prin care ea poate fi combătută. De asemenea, în ultimii ani, Partidul Iniţiativa Naţională a fost activ pe plan european, urmărind, pe lângă emergenţa unei mişcări ecologiste în România, integrarea acesteia în mişcarea europeană. Ecologismul este, în prezent una din cele mai importante doctrine europene, fiind, faţă de doctrinele tradiţionale, mereu cu un pas înainte. Partidul Iniţiativa Naţională se află în avangarda politicii româneşti, părăsind clivajele tradiţionale, abordările îngust-naţionale şi înscriindu-se în marea dezbatere europeană asupra viitorului Europei.

9. Spre un alt patriotism. Criza economică a scos din nou la lumină manifestări xenofobe şi rasiste, chiar în ţările europene cele mai dezoltate şi având o bună cultură politică. Lideri ai ţărilor fondatoare ale Uniunii Europeane, care până ieri susţineau cauza multiculturalismului şi apărau cu îndârjire drepturile omului, se refugiază astăzi într-un naţionalism xenofob, ce afectează din ce în ce mai grav relaţiile dintre cetăţeni şi dintre statele europene. Abandonarea multiculturalismului şi întoarcerea la o politică naţională mai accentuată are, fără îndoială, legitimitatea ei. Însă, în secolul al XXI-lea, naţionalismul nu se mai poate întemeia nici pe o cultură de tip rural-agrar, cvasi-dispărută în majoritatea ţărilor europene, nici pe Biserica Naţională sau pe alte elemente de identitate. Naţionalismul sau patriotismul, în Europa secolului al XXI-lea, nu mai poate susţine în nici un caz superiorităţi materiale şi cu atât mai puţin rasiale, nu mai poate afirma, în fond, nici un fel de idei inegalitare, ci este fructul culturilor naţionale, al diferenţelor culturale între naţiuni. Dacă este legitim să existe un patriotism românesc, atunci el trebuie să se întemeieze pe întreaga tradiţie culturală românească, pe forţa spirituală a culturii româneşti şi este dovada încrederii în capacitatea creatoare a poporului român.

10. Spre un alt viitor. Partidul Iniţiativa Naţională consideră că, în acest moment, fiecare român are nevoie să-şi regăsească motivaţia pentru a participa la o mişcare politică nouă, la un alt viitor. Acest alt viitor se creionează acum, în bătălia cu criza. Este necesară o mobilizare a tuturor forţelor naţiunii, a românilor din ţară şi a românilor de pretutindeni, a simplilor cetăţeni şi a elitelor profesionale, a fermierilor şi a oamenilor de afaceri, pentru depăşirea impasului crizei şi găsirea altui viitor pentru România. Revoluţia din 1989 şi integrarea euro-atlantică au fost provocări căreia ţara le-a răspuns cu mult curaj şi cu patetism, însă greşelile clasei politice au tras România înapoi. Criza a scos la lumină superficialitatea şi adesea iresponsabilitatea clasei politice şi, totodată, a pus România în faţa unor noi provocări, poate şi mai mari. Demoralizarea în masă a românilor, sentimentul absenţei unui sens politic vine din conştiinţa tot mai vie a imposturii guvernărilor de până acum, ca şi din anxietatea cu privire la viitor. Este nevoie deci de o nouă motivaţie, este nevoie de un nou motiv de încredere în forţele politice care conduc România. Să nu mai repetăm greşelile trecutului, pe de o parte; să ştim să abordăm viitorul, cu mijloacele cele mai bune, pe de altă parte. Partidul Iniţiativa Naţională propune românilor abordarea cea mai modernă, mai corectă, mai viabilă pentru o Românie a viitorului. Pentru că: Partidul Iniţiativa Naţională crede în viitorul României!

Septembrie 2011

h1

Postez un comunicat de presa trimis astazi

22 iulie 2011

COMUNICAT DE PRESĂ

 

Lavinia Şandru solicită ca Partidul Verde şi Partidul Ecologist să se dezică public de susţinerea exploatării cu cianuri de la Roşia Montana

 

Lavinia Şandru salută, în calitate de lider al formaţiunii ecologiste, Partidul Iniţiativa Naţională, fuziunea ce urmează a se crea între Partidul Ecologist Român şi Partidul Verde.

Preşedintele PIN solicită, cu această ocazie, ca formaţiunile să-şi exprime în mod clar poziţia cu privire la proiectul Roşia Montana, dar şi faţă de realizarea unui referendum iniţiat de PIN prin care toţi românii sunt chemaţi să-şi exprime opinia referitor la proiectul menţionat.

”E mai mult decât necesar, în acest moment, ca liderii celor două partide, care urmează să fuzioneze, să-şi exprime clar pozitia pe care o adoptă în cazul Roşia Montana, având în vedere că din declaraţiile publice ale reprezentanţilor celor două formaţiuni a reieşit susţinerea pentru exploatarea cu cianuri a zonei, lucru care contravine flagrant cu toate principiile, dezideratele şi politicile specifice oricărui partid ecologist. Aşadar, mi-aş dori ca partidele implicate să se dezică de această poziţie pentru că doar aşa PIN va putea, ca formaţiune ecologistă, să găsească calea dialogului cu noua mişcare. De asemenea, aştept susţinerea acestor partide pentru iniţiativa PIN de a demara referendumul prin care să aflam ce cred românii despre proiectul Roşia Montana”, a precizat preşedintele PIN, Lavinia Şandru.

 

Biroul de Presă al Partidului Iniţiativa Naţională

h1

Am scris o scrisoare deschisa premierului Emil Boc, in care ii cer demiterea ministrului Daniel Funeriu

5 iulie 2011

”Domnule Emil Boc,

 

Adresez dumneavoastră această scrisoare deschisă, deoarece, de ieri, consider că România nu mai are, dacă a avut vreodată, un ministru al Educaţiei.

România se află în pragul unui colaps educaţional, social şi moral. Rezultatele acestui Bacalaureat ne-au demonstrat lipsa de interes pe care clasa politică a avut-o mereu faţă de sistemul de educaţie, pe care l-a utilizat, ani la rând, doar în interes electoral.

Din nefericire, domnul Funeriu nu face excepţie de la regulă. Ministrul nu a reuşit să înţeleagă nici până în ultimul moment că atunci când îţi asumi o anumită decizie, ţi-o asumi cu tot cu consecinţele ei. Altfel spus, domnule prim-ministru, o reformă reală se implementează de la început,  respectiv curriculum şi recalificare profesională a cadrelor didactice, salarii bune şi dotări ale unităţilor de învăţământ, nu de la final, adică evaluarea elevilor la standarde neutilizate în şcoală. Gestul domnului Funeriu nu demonstrează decât goana după o faimă, de altfel iluzorie, de stârpitor al corupţiei din sistem. E fals, corupţia nu s-a terminat ieri!

Domnule prim-ministru,

Ceea ce Daniel Funeriu nu a înţeles nici până în ceasul al doisprezecelea este că decizia domniei sale de a evalua la standarde ridicate elevii, fără a-i fi pregătit anterior prin politici educaţionale adecvate, a determinat aruncarea în şomaj a 120.000 de elevi. Cu ce costuri? De aproximativ 42 de milioane de euro (peste 177 milioane de lei), adică 250 de lei pe cap de absolvent fără diplomă de Bacalaureat . Atât reprezintă preţul pe care românii îl vor plăti în următoarea jumătate de an pentru ajutorul de şomaj acordat acestor elevi care, după 12 ani de liceu, se numesc muncitori necalificaţi şi care, într-o ţară ca România, aflată într-o gravă criză economică, nu pot fi absorbiţi de piaţa forţei de muncă. Care este planul unei ţări pentru aceşti oameni rămaşi pe drumuri? Care este planul ministerului când peste 50% dintre elevi îngroaşă rândul şomerilor?

Domnule Emil Boc,

Vă cer demiterea ministrului Daniel Funeriu nu doar pentru dezastrul pe care la creat în domeniul Educaţiei, în urma căruia orice om de onoare şi-ar asuma responsabilitatea, ci pentru că acest ministru contribuie decisiv la îngroşarea procentului de şomeri, pentru a nu mă gândi la cazuri mai grave precum creşterea infracţionalităţii sau sinuciderile în rândul tinerilor.

Nu vreau să mă gândesc că România va fi nevoită să se împrumute la nesfârşit la FMI pentru daune financiare pe care, nu de puţine ori, incompetenţa unor miniştri le-a generat!

Daniel Funeriu trebuie să îşi asume consecinţele dezastruoase sociale pe care decizia dumnealui le-a determinat, iar dumneavoastră trebuie să luaţi măsuri de urgenţă privind oportunităţile pe care aceşti tineri le pot avea. Altfel, nimic nu se va mai putea reforma şi construi în această ţară pustiită de valori, modele şi morală”.

Lavinia Şandru, preşedintele Partidul Iniţiativa Naţională

h1

Premisele unei dezbateri în jurul implementării votului prin corespondenţă

22 mai 2011

Premisele unei dezbateri în jurul implementării votului prin corespondenţă

Ø      în prezent, peste 3 milioane de români cu drept de vot  trăiesc în afara frontierelor României, fără a putea să-şi exprime opţiunea politică într-un mod real;

Ø      ei au lăsat acasă peste 2 milioane de familii, al căror destin este în continuare în mâinile autorităţilor române, alese sau care vor fi alese;

Ø      prin actualul sistem de exprimare a votului pentru cetăţenii români aflaţi temporar în străinătate cel mult 0,7% au reuşit să-şi exprime opţiunea la alegerile parlamentare din noiembrie 2008 şi doar 4,9% pentru alegerea preşedintelui în anul 2009.

Ø      majoritatea românilor aflaţi în străinătate trebuie să se deplaseze în medie peste 250 Km, până la cea mai apropiată secţie de votare, pentru a-şi exercita dreptul de vot, ceea ce descurajează din start dorinţa celor care ar dori să participe;

Ø      la nivel naţional s-au prezentat la urne din ce în ce mai puţini alegători: 39,2% dintre cetăţenii cu drept de vot în anul 2008 când a fost aleasă actuala structură a Parlamentului României şi 56% în al doilea tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui;

Ø      tendinţa descrescătoare de prezenţă la vot, care afectează majoritatea democraţiilor europene consolidate, se instaurează şi în România, iar aceasta trebuie contracarată.

Ø      mediul de afaceri din România utilizează deja acest instrument pentru consultarea propriilor acţionari, demonstrându-se un mijloc extrem de util şi eficient pentru companiile sau fondurile de investiţii care le utilizează.

Ø      în termeni de costuri, implementarea acestui sistem electoral nu presupune un efort considerabil. Mai mult, atunci când democraţia trebuie apărată, argumentele bazate pe costuri nu au consistenţă.

Cetăţenii români de pretutindeni trebuie să voteze!

 

          Cel mai important moment pentru orice democraţie îl reprezintă, fără îndoială, ziua în care cetăţenii îi aleg pe cei pe care îi cosideră că sunt capabili să le reprezinte interesele, atât la nivel local, cât şi la nivel parlamentar sau prezidenţial.

Indiferent de ceea ce va reflecta rezultatul votului, acesta trebuie să fie expresia clară şi neviciată a opţiunii alegătorilor români. Nu a existat şi nu există vreo societate democratică, care să fi reuşit să îi cointeseze la vot pe toţi cetăţenii săi. Dezideratul PIN, este acela de a coopta în decizia electorală pe cât mai mulţi dintre români, oriunde s-ar afla aceştia în ziua votului. De asemenea un alt obiectiv este acela de a înlătura orice barieră administrativă sau instituţională care stă în calea  acestui drept fundamental al omului.

Exercitarea dreptului constituţional de a alege nu poate fi îngrădit de nimeni şi de nimic, nici măcar de faptul că unii dintre cetăţenii români şi-au stabilit domiciliul sau reşedinţa în afara frontierelor României.

Votul în campania electorală este o modalitate esenţială de exprimare a drepturilor cetăţenilor de a participa la viaţa democratică a Uniunii Europene, care este un drept de necontestat cuprins în Articolul 10(3) al Tratatului asupra Uniunii Europene. Aşadar, legislaţia comunitară garantează cetăţenilor Uniunii Europene dreptul de a participa la alegeri, chiar şi fără a avea naţionalitatea statului respectiv. Aceste drepturi au fost implementate în cadrul Directivei 94/80/EC şi respectiv 93/109/EC, care prezintă de asemenea detaliat aceste drepturi.

Cetăţenii români din diaspora trebuie să ştie că votul prin corespondenţă nu exclude varianta clasică de vot, prin prezentarea la secţiile de votare organizate la secţiile consulare sau la ambasade. Această manieră de vot doreşte să implice în alegerea autorităţilor din România cât mai mulţi cetăţeni români, care mai devreme sau mai târziu, ei sau familiile lor vor fi afectaţi de deciziile pe care aceştea le vor lua.

De ce susţine PIN votul prin corespondenţă?

 

Pentru că ne dorim ca toţi românii să voteze! Pentru că, românii din România, români din Europa sau America, au cu toţii un trunchi comun şi cu toţii îşi doresc ca motivele care i-au făcut să plece din ţara lor să fie înlăturate.

Pentru că orice vot este important!

Pentru că alegerile, nu numai din România, dar şi din alte state europene şi chiar din Statele Unite ale Americii, au demonstrat că astăzi diferenţele dintre candidaţii sau partidele câştigătoare în alegeri şi cei care reportează un scor inferior sunt extrem de fragile, chiar de mii de voturi.

Pentru că nu ne dorim o ţară în care minoritatea să mai decidă, iar majoritatea populaţiei să se consoleze!

Pentru că România este ţara noastră a tuturor românilor, iar la Bucureşti avem cu toţii capitala!

Susţinem votul prin corespondenţă pentru ca noile autorităţi alese să fie legitime! Nu putem spera nici la o democraţie românească veritabilă şi nici la decizii politice, economice sau sociale legitime în condiţiile în care demnitarii vor fi aleşi cu majoritatea din 20% sau 30% din populaţia cu drept de vot care şi-a exprimat opţiunea. Cum ne putem imagina ca populaţia să fie solidară cu deciziile politice în condiţiile în care decidenţii au fost mandataţi de 10% sau 15% dintre români?

PIN susţine votul prin corespondenţă pentru ca şi românii din străinătate să devină responsabili pentru soarta lor şi cu ceea ce se întâmplă cu ţara lor! Nu vrem ca românilor din diaspora să nu le pese de ceea ce se întâmplă cu fraţii lor, copii sau părinţii lor lăsaţi acasă! Ei au dreptul ca o dată la 4 sau 5 ani să decidă şi acest lucru trebuie facilitat şi făcut posibil.

Votul prin corespondenţă le spune tuturor cetăţenilor români aflaţi în străinătate că România şi Bucureştiul nu i-au uitat! Că numai împreună putem decide asupra destinului nostru colectiv!

Participarea românilor din străinătatea la vot este singura şansă pentru ca ţara noastră, a tuturor, să se modernizeze. Românii din străinătate sunt cei care au gustat din fructul dulce al bunăstării economice, dar şi din cel amar al provocărilor economiei de piaţă şi ştiu cel mai bine ce înseamnă drepturi, libertăţi, dar şi obligaţii cetăţeneşti.

PIN susţine votul prin corespondenţă pentru că el este mai sigur decât modalităţile clasice, nu poate fi controlat, fraudat şi nu poate fi cumpărat!

Procedurile şi modalităţile de implementare nu trebuie inventate, pentru simplul motiv că ele funcţionează cu succes în serviciul cetăţenilor italieni, austrieci, englezi sau belgieni.

PIN susţine votul tuturor românilor, indiferent de locul unde aceştia s-ar afla, pentru că susţine democraţia românească şi cred că este singura cale prin care ţara noastră să devină prosperă şi credibilă şi, mai ales, atractivă pentru proprii cetăţeni.

Departamentul de strategii politice al Partidului Iniţiativa Naţională

h1

Postez un interviu luat lui Eugen Terteleac, presedintele Asociatiei Romanilor din Italia

12 aprilie 2011

INTERVIU CU EUGEN TERTELEAC, PREȘEDINTELE ASOCIAȚIEI ROMÂNILOR DIN IITALIA

 

Lavinia Șandru: Eugen Terteleac, președintele Asociației Românilor din Italia, mulțumesc că ai acceptat această discuție cu mine, un interviu pe care îl dai în România pentru românii de pretutindeni, eu așa zic  – în primul rând, pentru românii din Italia, pentru care te lupți tu. Vom discuta despre chestiunea aceasta mai încolo. În primul rând, mulțumesc, și aș vrea să știm câteva lucruri despre tine, așa, omul din spatele luptei pe care o duce pentru românii din Italia…

Eugen Terteleac: Dragă Lavinia, în primul rând, aș vrea să-ți mulțumesc eu pentru că exiști, pentru românii din Italia, pentru clasa politică din România, unde tu faci tot timpul o diferență mare, importantă. Îți mulțumesc că ai fost aproape de noi în toate acțiunile pe care le-am organizat, printre altele, împreună, în ultima perioadă. Au avut un efect foarte important pentru românii care trăiesc în Italia. S-au simțit extraordinar de bine. Ești dorită din ce în ce mai mult printre noi. După părerea mea, trebuie să faci sacrificii mai mari ca prezența ta să nu lipsească niciodată de aici, din Italia.

L.Ș.: Îți mulțumesc din suflet și, uite, îți promit că, împreună cu domnul regizor Cornel Diaconu, vom veni și vom fi alături de acțiunile pe care le faci, și în vara asta, și la toamnă, și la iarnă, și de Ziua Națională, pentru ca românii să nu se simtă, doamne ferește, pentru nimic în lume, singuri. Au plecat din România nu pentru că le-a fost bine, ci pentru că aceia care ne-au condus țara, de 20 de ani încoace, nu s-au prea preocupat de soarta lor și atunci au căutat să aibă o viață mai bună în Italia. Eu sper să îi putem aduce acasă atunci când vor dori, să poată fi alături de familiile lor de câte ori vor dori. Asta e ceea ce urmează eu să fac, dar, hai să vorbim despre tine.

E.T.: Clar este un obiectiv de interes național acesta – aducerea românilor în țară.

L.Ș.: Așa-i. Și vom reuși. Spunea cineva, la un moment dat, când am fost la Roma, că toți copiii celor care muncesc în Italia, vor ajunge să muncească în Italia, iar mintea lor va fi folosită în interesul Italiei și nu al României, ceea ce e păcat, pentru că e un capital uman pe care noi trebuie, și asta o spun  în mod pragmatic, să-l exploatăm în folosul României și al românilor. Dar hai să ne întoarcem la tine. Cum a fost când ai plecat tu în Italia?
E.T.: Îmi place să povestesc că viața mea de major am trăit-o, în proporție de 90%, în Italia. Aveam doar 19 ani, imediat de pe băncile liceului…

L.Ș.: Chiar la 19 ani ai plecat?

E.T.: Da, imediat ieșit de pe băncile liceului. Clar, din motive economice a trebuit să-mi sumenec mânecile și să îmi iau viața în piept. Am plecat în Italia destul de tânăr și am trăit multe peripeții, multe aventuri.

L.Ș.: Ce ai făcut prima dată când ai ajuns acolo?

E.T.: Imediat cum am ajuns în Italia mi-am făcut un plan. Întotdeauna mi-a plăcut să-mi programez și să-mi organizez viața, așa că mi-am propus ca, într-un an de zile, să mă reîntorc în țară, să muncesc și să pun ceva bănuți de-o parte.

L.Ș.: Și te-ai întors într-un an?

E.T.: Nu, din păcate, proiectul meu nu s-a îndeplinit. Am amânat ani și ani, și iată că tot în Italia trăiesc.

L.Ș.: Dar ce munceai, concret, cu ce anume ai început în Italia?

E.T.: Când am ajuns în Italia, munceam ca muncitor necalificat, făceam tot felul de munci…

L.Ș.: În construcții?

E.T.: În construcții. Da, la un moment dat, am fost angajat într-o benzinărie.

L.Ș.: Frumos. Dar, știai italiana de-acasă sau ai învățat-o acolo?

E.T.: Nu, italiana am învățat-o acolo și am învățat-o foarte, foarte repede.

L.Ș.: Da, suntem și noi latini și nu e greu să învățăm limba asta. Că de înțeles, înțelegeai tot.

E.T.: În primele săptămâni, cum am ajuns, dintr-un dicționar, pe scările din Piaza di Spania, seara, până târziu, citeam și încercam să-mi…

L.Ș.: Ai locuit inițial la prieteni sau cum a fost?

E.T.: Da, în primele zile când am ajuns în Italia am locuit la niște prieteni, dar din totdeauna mi-a plăcut să fiu independent, așa că nu mi-a trebuit mult și primii bănuți câștigați i-am investit imediat într-o casă unde am trăit bine-mersi liniștit primii ani de emigrant în Italia.

L.Ș.: Pe urmă, ți-ai adus familia. Și fratele tău locuiește acum în Italia cu familia lui, are și o fetiță și un băiat…

E.T.: Da, clar, a fost obligatoriu ca reîntregirea familiei să se facă în Italia, nu în România. În anii respectivi, 1994 – 1995, nu reprezenta nici un fel de garanție România.

L.Ș.: Din păcate, asta e situația.

E.T.: Realitatea asta o retrăim și în zilele de astăzi.

L.Ș.: Și cum a venit ideea de a-i organiza pe românii din Italia, pentru că ai făcut un lucru extraordinar. Asociația Românilor din Italia – eu zic că este cea mai puternică asociație a românilor din afara țării.

E.T.: Mulțumesc mult…

L.Ș.: O spun, cunoscând diaspora românească.

E.T.: Membrilor și colaboratorilor mei le mulțumesc mult. Am obținut multe, multe succese. Tot ce ne-am propus am realizat, până în momentul de față, ca asociație.

L.Ș.: Cum ți-a venit ideea de a face această asociație?

E.T.: Totul a plecat de la un cerc de prieteni. Eu sunt din zona Vrancei și pentru că eram foarte mulți focșăneni în momentul în care am ajuns în Italia, mulți români se întrebau ”Focșaniul ce este? Capitala României, un oraș imens din România?”. Mă întâlneam cu mulți prieteni din Focșani. Fiecare avea o problemă legată de legislația italiană. Atunci, mi-am dat seama că problemele sunt simple în realitate, doar că erau individuale și nu se puteau rezolva. M-am gândit că o structură, o asociere ar putea să însemne o forță și să putem să ne rezolvăm problemele mult mai ușor, lucru care s-a adeverit între timp.

L.Ș.: Care au fost primele lucruri pe care le-ai făcut în numele Asociației, pentru români?

E.T.: Clar, primele bătălii, le-aș spune eu, au fost pentru drepturile românilor. Înainte să intrăm în comunitatea europeană, în 2003, permisul de ședere era problema numărul unu în Italia. Românii nu reușeau să-l obțină și din cauza unor politici pe care statul italian le avea în momentul respectiv.

L.Ș.: Acum, care au rămas problemele majore ale românilor?

E.T.: Clar, acum, după părerea mea, problema numărul unu, rămâne integrarea românilor în societatea italiană, pentru că trecem foarte repede de la o fază de integrare la o fază de asimilare. Vorbeai despre copiii români care sunt născuți în  Italia…

L.Ș.: E o problemă, să știi, chiar e o problemă!

E.T.: Din păcate, cred că acești copii nu mai sunt români, ci italieni. Dacă nu ne vom angaja în a face politici concrete vizavi de acești oameni, este o generație pierdută. Ei nu mai vorbesc românește, nu mai vor să știe nimic despre România.

L.Ș.: Bănuiesc că nu ne dorim asta. Eu, ca româncă responsabilă, nu mi-aș dori lucrul ăsta. Adică, bun, am înțeles, suntem români, suntem europeni, că suntem membrii ai Uniunii Europene, dar să nu uităm cine suntem, să nu uităm care e fibra noastră națională, indiferent unde am merge în lume.

E.T: Păi, acesta este obiectivul numărul unu al Asociației, în momentul de față: să încercăm să facem o diferență între asimilare socială și conviețuire.

L.Ș.: Sigur că da.

E.T.: Deci, trebuie să luptăm cu toate puterile – și aici ar trebui și statul român să se angajeze.

L.Ș.: Aici ar trebui să se implice în mod direct Guvernul României.

E.T.: Absolut.

L.S.: Uită-te ce fac vecinii noștri din Ungaria. Politica lor este una extraordinară – aceea de a face în așa fel încât maghiarii de peste tot din lume să simtă că la Budapesta este capitala lor. Așa ar trebui să simtă și românii. Bun, în vara asta vor simți că la Roma este capitala românilor de pretutindeni și spune-ne de ce.

E.T: Eu sper ca vara anului 2011 să rămână istorică pentru toată imigrația românească din Italia. Sper să reușim să facem proiecte de viitor. Chiar, ai adus în discuție maghiarii. La un moment dat, vorbea…

L.Ș.: Sunt de admirat.

E.T.: Ei au plan de viitor pentru 100 de ani. Așa vreau să se întâmple și cu Asociația Românilor din Italia și cu emigrația, în general, a românilor.

L.Ș.: Bun, deci, ce vei face în următorii 100 de ani?

E.T.: Să menținem cultura, să menținem limba, să nu fim asimilați într-o altă societate, să rămânem români integrați și să participăm constant la viața socială din țara respectivă, dar nu asimilare.

L.Ș.: Exact. Hai să vorbim puțin despre ceea ce se întâmplă și din punctul acesta de vedere la Roma. Festivalul Calatis a plecat în exil, cum zicem noi, cum zice producătorul Festivalului, regizorul Cornel Diaconu. Anul acesta Roma va fi capitala românilor de pretutindeni. Ai făcut demersuri, ai vorbit cu primarul Romei, cum s-ar spune, timp de 10 zile Roma ți-e pe mână. Cum va fi?

E.T.: Da, pentru mine este un mare orgoliu această sarcină pe care mi-am asumat-o, de a fi coorganizator al Festivalului Calatis. Eu, ca și participant în ultimii 10 ani, nu am lipsit de la Festival și sunt îndrăgostit de el.

L.Ș.: Chiar timp de 10 ani ai fost la Calatis?

E.T.: Da, da. Pentru mine, Festivalul Calatis înseamnă vacanța de vară. Atât, alea 5, 10 zile, maxim.

L.Ș.: Cum ne place nouă să spunem, Calatisul a devenit o stare de spirit.

E.T.: Da. Pentru mine, atât înseamnă vacanță – Calatis. În rest, nu am știut, în ultimii 15 ani, ce înseamnă vacanță. Calatisul, pentru că mă întâlnesc cu oameni extraordinari, români de-ai noștri, care trăiesc peste tot în lume. Mă întâlnesc cu organizatorii Festivalului, care pentru mine au devenit familie. Discutăm, dezbatem probleme importante, foarte importante, pe care le avem noi în Italia și pe care le au alte comunități de români din alte țări. Din păcate, în ultimii ani, discuțiile nu au avut o continuitate, nu am reușit să obținem rezultatele pe care ni le-am propus la Simpozionul Românilor de Pretutindeni.

L.Ș.: Lipsa acelui plan pe următorii 100 de ani, nu?

E.T.: Exact. Anul acesta sper ca lucrările Simpozionul Românilor de Pretutindeni să aibă o strategie pe termen foarte lung.

L.Ș.: Hai să dezvăluim ce ți-ai propus să se semneze la acest simpozion. E foarte important. Eu, ca om politic român, care se luptă pentru drepturile românilor de pretutindeni, consider că un asemenea document, ca cel despre care ai vorbit și tu, este foarte, foarte important pentru România.

E.T.: Dacă în istoria Pământului, totul s-a rezolvat prin pacturi –  de la Varșovia, de la Budapesta -, m-am gândit că problema emigrației românilor se poate rezolva tot printr-un pact, un pact care să vizeze, în primul rând, România, viitorul României, bunăstarea României și interesele românilor, a poporului român în general.

L.Ș.: Asta înseamnă că asociații românești din străinătate, ong-uri, partide politice, de ce nu, vor semna acest Pact de la Roma. Așa se va numi?

E.T.: Da, Pactul de la Roma, pentru mine, va fi semnat de adevărata reprezentanță a românilor de pretutindeni, începând de la Guvernul României, până la Asociația Românilor din Australia sau Canada, Japonia și…

L.Ș.: Țara de Foc, poate avem și acolo vreo asociație…

E.T.: Exact. Pactul poate să însemne și pentru clasa politică un semnal foarte important, pentru că cred că prin acest document putem să aducem în țară politicieni români, cu adevărat experți în domeniu și să ajute, de ce nu am spune, la conducerea țării. Eu nu mă regăsesc și nu mi-a plăcut, nu vreau să generalizez, în momentul de față, dar nu mă regăsesc în a fi reprezentat de anumiți oameni politici. Repet, îmi cer chiar scuze, pentru că o fac involuntar, generalizez, dar nu vreau să dau nume acum

L.Ș.: Nu, dar așa este.

E.T.: Sunt sigur că vom discuta de acum încolo nu în mod general, ci personal. Va fi o problemă, vom discuta direct cu persoana implicată.

L.Ș.: Și trebuie să încurajăm noi schimbarea acelei părți din clasa politică pe care vrem să o schimbăm, pentru că nu ne reprezintă, și asta e situația, găsind alți oameni, pe care să îi determinăm să se implice ei în politică, oameni care au demonstrat că au făcut anumite lucruri și au avut anumite rezultate, în diverse domenii, pentru că, în momentul respectiv, acei oameni nu o să fie nici ușor de cumpărat, nu o să țină cu mâinile de scaunul pe care îl ocupă în Parlament, fiind convinși că nu o să mai poată să facă nimic altceva, din contră. Ei, oricând, se pot întoarce la meseriile lor. Au ajuns acolo pentru că vor să schimbe ceva, să facă un bine și să schimbe în bine viața românilor din țară și din străinătate. Pentru că avem și parlamentari de diaspora care au de făcut foarte multe lucruri. Din păcate, nu sunt aleși din diaspora și eu zic că e trist lucrul ăsta.

E.T.: Exact. Eu sper că de la Roma, prin Pactul de la Roma, prin Festivalul Calatis, prin toate sacrificiile pe care le facem împreună să trimitem la București, chiar și în Parlamentul României, români…

L..Ș.: Să avem cel puțin un parlamentar în viitoarea legislatură care locuiește în Italia. Să fie dintre românii care acum 15-20 de ani au plecat acolo, iar acum se întoarce în țară, dar nu în orice situație, ci în situația de parlamentar care luptă pentru drepturile românilor de acolo.

E.T.: În situația de a ne reprezenta, sigur. Prin Pactul de la Roma asigur și garantez oamenilor politici care nu se mai simt în stare să ne reprezinte că suntem dispuși să îi lăsăm să intre în Asociație..

L.Ș.: Le găsim ceva de făcut…

E.T.: Să muncească în străinătate.

L.Ș.: Le dăm o mână de ajutor, nu-i lăsăm pe drumuri… Sara voia să îți pună o întrebare – Sara e fetița mea …

Sara: Un om poate să crească niște copaci, florile le udăm cu apă, ele se fac bine și când se schimbă apa și se învechește, punem alta..

L.Ș.: Mulțumim.

E.T.: Sara, să știi că toți oamenii ar trebui să aibă un copac, să-l îngrijească.

L.Ș.: Când vom veni la Roma, în vara aceasta, la Festivalul Calatis și la Simpozionul Românilor de Pretutindeni, nu o să venim cu mâna goală, ci venim cu 300 de pini și, fiecare român care va participa la acest simpozion, fiecare președinte de asociație, fiecare șef de ziar românesc din străinătate va pleca cu un asemenea pin, urmând să-l planteze în țara lui și, încet, încet, copacii din România ajung în comunitățile românești din străinătate, ducând și mesajul românesc, ca să nu ne uităm rădăcinile.

E.T.: Eu, sincer, despre acțiunile tale, în general, sunt foarte mândru și ideea asta mă emoționează. Deja îmi imaginez prieteni de-ai mei dragi, din America, din Australia, care deja și-au anunțat participarea, cât de bucuroși o să fie să poată să ducă un simbol atât de important în țările lor unde trăiesc momentan. Extraordinar.

L.Ș.: Îți mulțumesc din suflet că ai acceptat discuția cu mine și cu Sara.

E.T.: Doamne-ajută, sigur!

L.Ș.: Îi mulțumim domnului regizor Cornel Diaconu pentru faptul că ne-a filmat. Ne vedem la Roma, dar până atunci, ne mai vedem. Vă ținem la curent cu tot ce se întâmplă. Drum bun spre casă și du un mesaj de rezistență, de aici, din București, către Roma.

Sara: Și poate trimiți și o carte poștală!

h1

Aceasta este scrisoarea, varianta in romana, trimisa astazi presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso

8 aprilie 2011

Domnule Președinte José Manuel Barroso,

 

Sunt președintele unui partid ecologist din România, Partidul Inițiativa Națională, dar, înainte de orice, sunt un om responsabil și o femeie care înțelege să se implice și să lupte pentru drepturile cetățenilor europeni.

Îmi iubesc țara și cred, în același timp, în viabilitatea proiectului european în care, de altfel, România este, ca Stat Membru, participant direct și activ. Dacă în trecut, fondatorii acestui proiect, Jean Monet și ceilalți, au înțeles că nu e necesar să ceară părerea cetățenilor, pentru că nu se pricep să opineze despre deciziile mai marilor politicii, la data la care România a aderat la Uniunea Europeană, comunitatea lucra sub deviza Europa este a cetățenilor. Cu alte cuvinte, în evoluția sa, Uniunea a înțeles că e necesară părerea europenilor înainte de a lua o decizie, pentru că ei sunt cei direct afectați. Constat, astăzi, cu regret, că proiectul Europa cetățenilor a fost abandonat, iar Europa la care au visat românii nu este cea a prosperității, ci a sărăcirii. Și spun acest lucru deoarece liberalizarea prețurilor la energie, pe care dvs. o susțineți cu insistență va aduce cu sine scăderea nivelului de trai al românilor, sub pragul de existență. Într-o țară deja secătuită de criza economică și recesiune, această măsură va antrena creșteri incontrolabile ale prețurilor bunurilor și serviciilor. Într-o țară, repet, în care cei mai mulți oameni trăiesc cu maximum 500 de euro pe lună, cheltuielile curente și cheltuielile pe mâncare depășesc această sumă.

Vă întreb, deci, domnule comisar, în aceste condiții care este viața mai bună la care au visat românii înainte de aderare? Ce sens are să mai rămânem împreună într-o Europă care nu este unită nici în speranță, nici în șansă? De ce ar mai rămâne România într-o Europă în care deciziile conducătorilor sunt dezastruoase pentru viitorul ei?

Nu vreau să mă gândesc, domnule președinte Barroso, la cât adevăr se ascunde în spatele vorbelor celor care susțin că angajații Comisiei Europene lucrează în beneficiul corporațiilor multinaționale, și în dezavantajul cetățenilor ei. Gândiți-vă că aceste acuzații și euroscepticismul crescând vă vor fi, din ce în ce mai des, aruncate în față. Cum veți răspunde acestor afirmații?

Domnule președinte Barroso, eu cred încă în proiectul european, dar mai cred că binele europenilor este mai presus de orice, iar dreptul lor la o viață mai bună trebuie respectat și încurajat prin măsuri stimulatoare. Trag un semnal de alarmă față de atitudinea nepăsătoare pe care Comisia pare a o avea față de cei pe care îi reprezintă – portughezi, francezi, nemți, români etc, – cetățeni europeni.

Ca politician, ca om, ca român, cred că este timpul ca reprezentanții politici ai comunității europene să facă ceva în beneficiul europenilor, înainte ca întregul proiect pe care ne străduim să-l construim și să-l menținem să se prăbușească iremediabil.

Cu respect,

Lavinia Șandru, președinte Partidul Inițiativa Națională – România

 

h1

Vin cu un nou comunicat de presa al PIN

6 aprilie 2011

COMUNICAT DE PRESĂ

Lavinia Șandru: Dacă un singur medic sau o singură asistentă rămân fără locuri de muncă, Guvernul Boc trebuie să plece de urgență

Președintele PIN, Lavinia Șandru, solicită demiterea Guvernului Boc, dacă măcar unul dintre medicii sau asistentele din unitățile spitalicești comasate sau desființate vor rămâne fără locuri de muncă.

Lavinia Șandru condamnă măsurile fără precedent pe care Guvernul le-a luat în ceea ce privește sistemul sanitar. Președintele PIN consideră că desființarea spitalelor reprezintă încă un pas pe care Guvernul Boc îl face pentru disoluția poporului român.

”Într-o țară din care medicii și asistentele fug, într-o țară în care oamenii sunt sărăciți de incompetența acestui Guvern, iar sănătatea este precară, Executivul decide să lase oamenii fără asistență medicală. Doar o minte diabolică ar înlocui serviciile medicale, atât de necesare, cu azile de bătrâni. Mă întreb câți dintre noi trebuie să murim, domnule Boc, ca să fie loc de paturi în spitale? Câți dintre  noi trebuie să murim, domnule Boc, ca puținii medici care, încă, au rămas în România să poată face față bolnavilor care îngroașă rândurile? Singura salvare care a mai rămas acestei țări este ca dvs. și tot Cabinetul pe care-l reprezentați să părăsiți de urgență postul pe care îl ocupați fără pic de pricepere și fără pic de susținere populară”, susține președintele PIN, Lavinia Șandru.

Liderul PIN solicită atât publicarea studiilor care au stat la baza deciziei, cât și demiterea de urgență a ministrului Sănătății Cseke Atilla pentru incompetență, haos și măsuri anti-umane la adresa cetățenilor români. Lavinia Șandru consideră inadmisibile privarea locuitorilor, din sate și comune, de singurele centre medicale care mai existau și condamnarea la moarte a milioane de români.

Biroul de Presă al Partidului Inițiativa Națională